vineri, 10 iunie 2016

Anestezia spirituală nu există, însă vindecarea este dulce și dumnezeiască!



Frumoasa este orientarea noastra catre partea duhovniceasca, spirituala a vietii, insa de cele mai multe ori, uitam ca in calea catre aceasta, mai avem de cercetat mintea, cu intreg Universul ei obscur si bizar. Mintea, are o lumina proprie, insa, aceasta, fata de Lumina proprie Creatorului, ce strabate toate fiintele si creatia, este un fel de noapte. Iar de cele mai multe ori, cautam fericirea, iubirea si implinirea in aceasta noapte a mintii si nu in Sursa ei adevarata. Este ca si cum ai dori sa afli oceanul intr-o balta. Lumina Lumii, care este Luminarea noptii, este o Persoana. Si pana nu aflam Persoana aceasta, nu putem arunca muntele in mare si nici nu putem scoate grauntele de mustar din hambarul launtric.
Egiptenii, in contextul timpului lor, deci pana la intruparea lui Dumnezeu, a Logosului -Fiul, pe pamant, isi doreau sa implineasca un pas fara de care nu poti ajunge sa Il cunosti pe cel care te-a creeat ”Omule cunoaste-te pe tine insuti si vei descoperi intreg Universul cu toate tainele sale”.
Universul, cu adevarat este acoperit in noi, in sensul sau profund, tainic, logosial, tocmai de stramutarea mintii si inimii noastre, de la Creator si ratiunile ultime, tainice ale lucrurilor, la Forma lucrurilor trecatoare! La fel cum si noi oamenii ne uitam unii la altii si nu unii prin altii! Este o diferenta de nuanta uriasa! De cele mai multe ori ramanem captivi formei trupurilor si cuvintelor, fara sa patrundem esenta fiintei cu care interactionam, fara sa-i vedem Universul launtric si Spiritual. Desi mestecam pretutindeni  ideea iubirii fara a intelege nici macar pe aproape ce este si ce presupune iubirea ca esenta si nu ca forma!
Aceasta privire, care se apropie de realitatea limpede si nealterata a omului, a ramas, pentru noi oamenii, motiv de ”paranormal”. Oamenii care ajung la o desavarsita cunoastere de sine, in cazul crestinilor, Sfintii, vad limpede Universul si miscarile launtrice ale celui din fata sa, atat inclinarile catre rau cat si cele catre bine. Omul care se cunoaste pe sine depaseste limita si forma timpului, traind, in mod paradoxal pentru noi necunoscatorii, in vesnicie, acolo unde trecutul si viitorul se dizolva intr-un prezent continuu. Iar vesnicia transcede pana si prezentul.
Desi multi oameni cu inclinatii catre spiritualitate  isi doresc sa vada profunzimile fiintei altuia din nefericire nu  doresc sa-si vada propriile adevaruri, adica nu isi doresc o cunoastere reala a propriei persoane. Cunoasterea propriei persoane, vatamate de vanturile si greselile din viata personala, este intotdeauna dureroasa. Iar cu cat omul este mai mandru, durerea este si mai mare. Gandind ca mandria este o sudura launtrica intre ceea ce doresc eu si numai eu (iubirea de sine) si necunoasterea propriei cauze (iubirea si actiunea Creatorului in fiinta ta)!
In initierile din antichitate, shamanism sau alte practici initiatice, religioase, neofitul, dicipolul, era introdus intr-o calatorie simbolica in adancurile sale, in intunericul propriu, in care se confrunta cu proprii demoni si cu propriile neputinte. Una dintre variile initieri, era inchiderea ucenicului, timp de trei zile, intr-un cufar de lemn, la trei metri sub pamant, legatura cu exteriorul realizandu-se printr-un pai prin care respira. Ce se petrecea cu respectivul, este lesne de imaginat. Iar pe langa aceste multe alte probe de neimaginat pentru lumea de astazi. Abia mai apoi avea acces la cunoasterea tainelor Universului. Chiar si in Ordinul Pitagoreic, pentru initierea in adevarurile matematice, neofitul urma o perioada de post asupru, tacere si ascultare desavarsita, prin care, cunoasterea de sine, purificare trupeasca si mentala ii puteau deschide portile cunoasterii.
Acest indemn total inspirat al egiptenilor ”Omule cunoaste-te pe tine insuti”nu este o invitatie la parada formei ci la coborarea in abisul fiintei tale, la recunoasterea si vederea propriilor neputinte, al sinelui fals si iluziei inradacinate in minte si suflet.
Evreii il aveau pe Moise care aduce un altfel de cunoastere prin respectarea celor 10 Porunci (in esenta sunt o reamintire a ceea ce este  omul cu adevarat) si il intoarce pe om din drumul catre nicaieri spre drumul dreptatii si al omului drept.
De la Hristos, Dumnezeu intrupat, Omul Dumnezeu, urmeaza o implinire a cunoasterii de sine, prin cunoasterea clara si de netagaduit a lui Dumnezeu care s-a revelat ca Persoana si nu ca o energie sau constiinta care pluteste prin Univers! O noua treapta care duce la mantuirea omului : ”iubeste-l pe cel de langa tine ca pe tine insuti” si mai apoi daca iti doresti desavarsire ” Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” spune Dumnezeu Hristos. Si ca sa nu te lase sa umbli dupa capul tau in gresala, s-a intrupat, ti s-a revelat si ti-a aratat calea! 
Acum imaginati-va ce se poate petrece cu un om care isi doreste sa vada aure, campuri subtile, duhuri, sa invoce ingeri... fara sa se fi curatat in prealabil de propriul intuneric...Imaginati-va ce calitate si adevar are clarvederea unui asa zis maestru spiritual, (care, intr-adevar poate avea o sensibilitate in percepere) daca pe sine insusi nu s-a curatat din adancuri si nu s-a lepadat de sine.

Pana la maestria spirituala (spre care toti suntem chemati) avem de implinit anumiti pasi precisi! Mai intai de toate trebuie sa fim drepti si in dreptate (respectarea nestirbita a celor 10 porunci) prin lucrarea acestora mintea incepe sa se curete si ordinea spirituala sa-si puna amprenta in haosul vietii. Neimplinid aceastea, care sunt temelia constructiei noastre spirituale, nicicum nu putem ajunge la Iubire, Adevar si Desavarsire. Nu poti pune acoperisul casei fara sa ai structura, se va prabusi imediat, o spune frumos Sf Nicolae Velimirovici in cartea Piramida Raiului.
Aceasta piramida a vietii spirituale isi are baza in implinirea poruncilor si varful ceresc in cele noua fericiri ale lui Hristos. Iar poruncile si fericirile au anumita ordine, nu sunt date si spuse intamplator, aleator ci sunt trepte precise, care se leaga si se inalta una pe alta.
Toata legea veche si drumurile religiilor vechi se implinesc si se desavarsesc in Adevarul revelat - Hristos Iisus. Legea veche si practicile stravechi au lucrat mintea insa legea noua inobileaza minte si o atrage in Duh. Ultima etapa, induhovnicirea!
Cei care au fost drepti si s-au lucrat pe sine dupa legea veche au fost pregatiti sa-L inteleaga si sa-I creada lui Hristos in vremea Sa.  Tot asa si noi, lucrand mai intai cele din vechime, adica dreptatea, putem pasi catre taramul Iubirii celei Neconditionate si Dumnezeiesti. Adevarul este doctorul si chirurgul tau. Iar aici anestezia nu exista insa vindecarea este dulce si dumnezeiasca!

Mareata si complicata misiune este de a-l scoate pe om din miniciuna si a-l orienta catre adevar. Atat de complicata incat pana si Dumnezeu a ajuns pe cruce. Credeti ca acum ar fi altfel?

Dar iata pomul isi da roadele sale, noapte mintii isi cunoaste sfarsitul, soarele rasare in toti cei ce vin la marea Adevarului cu dorinta si sinceritate, bobul de mustar infloreste si portile Raiului launtric se deschid pentru noi toti catre indumnezeire!

Intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu