In timpurile acestea unde echilibrul se castiga greu si pavaza impotriva exceselor si a poftelor nimicitoare aproape ca nu mai exista, aici unde orice concept cat de cat colorat este ingurgitat fara filtre si simt spiritual, unde sufletul si mintea parca intra intr-un conflict incercand una sa o cucereasca pe celalata, aici unde „susul” poate fi oricand acceptat ca fiind “josul” si viceversa, unde noima si sensurile profunde se corup, aici, in aceasta contemporaneitate, omul se pierde de sine insusi, se indeparteaza de Sacru apropiindu-se de...plastic,tabla si ulcele pentru a-si construi salvarea, fericirea si starea de bine. O absurditate in care ne scaldam cu totii, fiecare in proportiile, marimile si micimile lui.
Multi se intreaba de unde pleaca aceasta ploaie ce a contaminat intreaga planeta – anxietatea. Statisticile spun ca peste 20% din populatia de pe suprafata planetei sufera de anxietate si in jur de 15% atacuri de panica. Nu mai punem sindromul bipolar, depresia, paranoia si psihoza. Poate fi usor de remarcat ca intreaga planeta cu cateva mici exceptii (cei de prin munti,jungle si insule) se indreapta catre o subrezire periculoasa a mintii.


Acum, un Mercedes, o vila, un serviciu de top sau orice altceva nu iti poate oferi rezonanta sacrului. Ca ti le doresti cu toata inima si inchipuirea ta (sarac fiind) sau ca deja le-ai obtinut nu are de a face cu nimic din ceea ce esti tu cu adevarat ca om.
A spera, a visa, a plasmui, a dori, este normal pentru om caci acestea reprezinta in oglinda, natura cazuta si totodata inversata a omului in dorinta lui inconstienta de intoarcere acasa. Fara un drum, o cale, o coordonare, un dresaj al omului vechi nu se poate intra pe calea evolutiei. Stagnarea, baltirea intr-o stare incerta, incapacitatea asumarii decizilor, dualitatea si dezechilibrul in schimbarile de viata croseteaza o rezonanta pur anxioasa intre suflet si minte. Deci acestea intra intr-un conflict, in razboi una cu cealalta. Vedem ce-i de facut in articolul urmator.
Totul sta ca marturie chiar in noi insine, numai de noi depinde sa accesam aceste marturii din mostenire!
Va urma.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu