miercuri, 27 februarie 2013

Ereditate sau Karma III


Povestea celor trei in unul
si
Gradina Edenului



     Asadar veacurile, timpurile, si lumea vazuta au luat fiinta din gandul lui Dumnezeu. Caci mai intai, le-a privit, a vazut ca sunt bune si le-a nascut din nimic. Din potential au trecut in dinamica, acesta trecere, acest clik, impuls, fiind manifestarea Fiului in lumea vazuta. Prima Sa manifestare fiind in facerea lumii nevazute, a duhurilor si legiunilor ceresti, a universului spiritual, facandu-se astfel temelia lumilor vazute si nevazute si a fiintelor vazute si nevazute.
Exprimarea tatalui este Fiul iar Sf Duh consecinta Exprimarii tot asa cum, prin asemanare, omul exprima gandul pe care-l duce la materializare daca doreste. Asa cu spunea Sf Andrei cel nebun pentru Hristos „ Trinitatea este asemeni soarelui de pe cer. Tatal este miezul soarelui, razele sunt Fiul, iar caldura razelor Sfantul Duh” Un tot inseparabil dar cu functii si manifestari diferite.
In aceasta liniste primordiala, dupa cum spune si parintele Arsenia Boca, „s-a intamplat o nebuna noutate” . Cel mai luminos din ceruri,Lucifer, capetenia celei de a 10 a ceata impreuna cu toata ceata, si-au dorit sa fie mai presus ca Dumnezeu. Caderea a fost atat de spontana si rapida incat probabil nici nu si-au dat seama ca s-au transformat din ingeri luminosi indumnezeiti, in draci, ingeri intunecati din lipsa lui Dumnezeu si implicit a iubirii.In Biblie se spune ca a cazut ca un fulger de la fata lui Dumnezeu. Aceasta ceata isi pastreaza numarul din momentul caderii, nu se pot multiplica dar pot determina alte entitati sa devina ca ele, respectiv – Omul! Sunt si ei impartiti pe ierarhii, legiuni, supusi si conducatori.
Din momentul caderii intra in opozitie totala cu fosta Casa si incerca sa corupa orice din creatia Tatalui pentru a-si putea demonstra puterea si consolida lumea pe care doreste sa o creeze. Ingerii cazuti nu pot intelege ca in esenta nu pot creea nimic, nici macar o proprie imparatie, caci si cea in care traiesc tot din ingadinta Tatalui este creata.
Tot ce a creat El a fost si este inzestrat cu liber arbitru, cu unicitate, cu „amprenta” personala si cu Irepetabilitate.
     Cronologic, caderii ingerilor cazuti, urmeaza facerea lumii vazute, a universului material, parca undeva in proximitatea lumii intunecate, singura lume cu care poate interactiona si se poate intrepatrunde.
Ingerii cazuti sunt aruncati undeva in proximitatea planului materiei
„Vai pamantului si marii, caci diavolul a coborat la voi, avand manie mare.” Apoc 12,12
In planul material, dupa ce totul a intrat in dinamica Cuvantului, incepe sa apara viata, Suflul Cuvantului, Sf Duh, ce anima, insufleteste si da posibilitatea formelor de viata si a chintesentei universului material! Totul prinde viata.  Ingerii si duhurile zarilor, elementelor si tuturor manifestarilor incep sa teasa lucrarea marelui Creator.
     A urmat separarea tainica a apelor de sus cu cele de jos, pamantul a iesit din adancurile inca moi, muntii isi fac conturul, apele se umplu de viata, pamantul scoate din emanatiile si formele sale plantele, copacii si animalele, cerul se umple de pasari si stele, toate asteptand incununarea acestei Lucrari Divine.
Din pamant si apa se naste trupul lui Adam, din primele elemente ce au dat nastere vietii pe acesta planeta. Si in trupul lui a suflat duh, insufletindu-l prin Fiul si trezindu-l prin Duhul Sfant. Iata lucrarea trinitara a Tatalui ce-l desavarseste pe om in oglinda cu propria trinitate : duhul omului ce se exprima prin minte si mintea isi duce mai departe lucrarea prin trup.  Trupul si sufletul primului om era nestricacios, curat si total orientat in nemurire catre Dumnezeu. Adica nu avea nici o orientare catre Sine, catre el insusi. Adam cat si creatia nu erau desavarsite din nastere, aparitie, adica nu erau coapte ci erau sfintite si curate in crestere catre desavarisre.
     Deci si trupul in toata constructia lui bio-mecanica(ADN)  si info energetica  (Qi) era in „crestere”, se stabileau primele informatii de legatura intre trup, minte si suflet!
Pentru Om si pentru aceasta stare de puritate in care Adam se afla, a zidit un loc inspre poarta rasaritului (de acolo de unde toti de nastem si intram in aceasta lume) pe care a numit-o Gradina Edenului.
Din momentul facerii si trezirii la viata, toata informatia ce incepe sa curga odata cu fiecare respiratie si traire a lui Adam, este amprentata si stocata in toata fiinta. Fiecare imagine, dialog cu Tatal, Fiul, ingerii si lumile ceresti si toata aceasta orientare absoluta catre Dumnezeu urmeaza sa se pirograveze pentru totdeauna in Duhul, Energia si ADN ul omului, in forma fiintei sfintite catre coacere. Adam si noi fiecare ce izvoram din Adam, am trait in trup neprihanit, nemuritor si absolut orientat catre lumea Ingereasca intr-un tinut facut din aceleasi elemente neprihanite ce dadeau viata diversitatii pe pamant. Primul om, Adam , traieste adevarul si starea absoluta de bine, parca intr-o interfata ce uneste lumile spirituale cu lumea pamanteasca, continand elemente din fiecare.  Din punctul meu de vedere Gradina Edenului era si este Gradina Esentei, din nefiinta tuturor celor ce sunt in fiinta pe pamant. De aceea marul poate fi atat material cat si imaterial prin insasi esenta lui care este de ordin imaterial. De aici probabil si toate legendele mitice , antice, cu acea imemoriala amintire a unei naturi vii, miscatoare, inteligente, supranaturale si nepamantesti prin frumusete si perfectiune...
Oglinda matricei terestre din duh. Insasi lumea vietii si sediul tuturor semintelor ce urmeaza a fi germinate in vazut!Izvorul chintesentei si izvorul naturii pleaca din Eden, tot acolo este casa noastra, a propriei informatii si cunoasteri ce o posedam in conditia neprihanita.  Poate ca multi si-au imaginat Shambala si Agharta ca urma a unor reminiscente distorsionate a acestei amintiri sublime inscrisa in noi toti, adica in Adam.
Deja dupa ce viata traia si se dezvolta in Adam, Dumnezeu l-a adormit si din carnea si oasele lui a dat viata Evei.  S-a nascut un trup asemanator dar cu informatii diferite pentru a trai impreuna cu el. Impreuna urmau sa creasca si sa dea nastere unei povesti, in care noi, cei de astazi, ne regasim.

Va urma.

marți, 26 februarie 2013

Ereditate sau Karma II



Povestea Inceputului


Este interesant cum toate se ogliindesc ca niste ape si cum apele de jos le oglindesc pe cele de sus si viceversa, asa cum „Tot ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos si tot ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus”  la fel cum este „ Precum in cer asa si pe pamant” . Unicitatea se manifesta in ambele planuri.
Asa cum Dumnezeu a creat mai intai lumea spirituala in toata unitatea si unicitatea fiecarei fiinte spirituale tot asemeni a oglindit universul material in unitatea si unicitatea fiecarei parti ce il compune. Comunicarea intre cele doua este tainica si departe de cunoasterea omului de astazi.Trebuie sa retinem, ca aspect decisiv, manifestarea Trinitatii: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Cuvantul (Fiul), Dumnezeu Duhul Sfant, inaintea creearii lumilor spirituale si materiale.  Aceste trei manifestari Dumnezeiesti trebuie contemplate si nicidecum cautate cu mintea lucida.
Temelia Creatiei, a Ingerilor si intregii Zidiri Ceresti cat si a Veacurilor, Timpurilor si Universului material este Cel prin care s-au facut toate, Cuvantul, Fiul lui Dumnezeu. Caci tot el spune :” Numai prin mine puteti intra la Tatal”. Deci altfel nu se poate si este firesc sa fie asa caci tot prin El, Cuvantul, toate s-au nascut.  Daca am vorbi ceva mai pe limbajul liceenilor am spune ca singura poarta prin care putem intra catre Tatal este Cuvantul Tatalui. E complicat pentru mintea umana sa inteleaga cum Cuvantul lui Dumnezeu s-a pogorat pe pamant, s-a intrupat, a devenit om si s-a facut asemeni noua.Numai inima poate cuprinde  asemenea „ganduri”.
Dar ca sa intelegem mai bine omul, trebuie sa plecam de la originea creatiei.
Gasim aproximativ aceleasi explicatii ale genezei chiar in vremea lui Hermes Tristmegistos, probabil singurul din aceea antichitate timpurie care a vorbit despre Cuvantul lui Dumnezeu dupa cum ii spune „ Verbul Creator”.
Potrivit si cartilor hermetice, niversul este opera unei Inteligente Supreme care a existat inaintea tuturor lucrurilor. Inainte de creatie, nu exista decat Haosul :
„tenebre nesfarsite se aflau atunci in abis, apa si un spirit subtil si inteligent, continut in Haos prin puterea divina. Atunci tasni lumina sfanta si elementele iesira din esenta umeda si toti zeii eliberara natura fecunda”
Acestia sunt termenii prin care Hermes Tristmegistos descrie creatia. De altfel, pentru a intelege ce ar putea fi „forma primordiala anterioara”, el ne vorbeste:
„despre tenebrele ce se preschimba intr-un fel de natura umeda si tulbure, exhaland un fum ca acela scos de un foc, si un fel de zgomot lugubru. Apoi iese din ele un strigat nearticulat, care ar semana cu vocea luminii: un cuvant sfant coboara din lumina asupra naturii”. Aceasta lumina nu este altceva decat Inteligenta, adica Dumnezeu, care precede natura umeda iesita din tenebre, in privinta Verbului, cuvantul luminos, el este fiul lui Dumnezeu. Iata cata apropiere de adevar din perspectiva extraordinarului Hermes. Geneza noastra nu difera cu multa fata de ce a spul el.
Geneza (I,1-4):
„La inceput Dumnezeu a creat cerul si pamantul. Pamantul era fara forma si gol; intunericul era peste fata abisului si duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Si Dumnezeu a zis : Sa fie lumina! Si a fost lumina!”
Evanghelia Sf Ioan reduce aceste elemente la minim  si ne da o sinteza inca si mai mistica decat cea din Poimandres :

„ La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu...El era la inceput cu Dumnezeu.Toate lucrurile au fost facute prin el si nimic din ce s-a facut nu a fost facut fara El. In El era viata si viata era lumina lumii”


Intelegem pana acum ca toata creatia, mai ales in aceasta faza incipienta, este sfintita si indumnezeita de Creatorul Suprem prin Cuvantul – Verb Creator si Fiu. De aici intelegem mai bine cum Hristos este temelia veacurilor.
Dar sa continuam catre ereditate sau karma...

Va continua


luni, 25 februarie 2013

Ereditate sau Karma


Adevarat este ca foarte multe revelatii ce s-au produs in sanul umanitatii au fost in esenta semi-revelatii dupa cum spune si Hermes Tristmegistos in cele 7 legi ale Kybalionului : „ Orice adevar este un semi adevar” . Iar acest lucru este valabil atata timp cat Legea Adevarului nu este revelata omului pe deplin atat mental cat si spiritual.
Ca sa dau un exemplu voi imbraca termenul de „adevar” cu cel de „curcubeu”. Un curcubeu despre care omul nu stie sigur ca exista, nu l-a vazut cu ochii niciodata dar il simte intr-un mod indescifrabil in inima.
Este ca si cum omul ar incerca sa vada curcubeul doar in forma lui nu si  fara a avea vreo cunostinta a esentei lui. Omul a cugetat mult asupra acestui curcubeu, l-a imaginat, l-a cautat dar nu l-a putut afla nici unde in exteriorul lui ci numai in interior.Realizand ca acest curcubeu minunat traieste launtric, a pornit intrebarea :„Care este izvorul curcubeului?” Chestiunea aceasta i-a framantat pe toti filosofii lumii dar si pe marii maestrii spirituali de pana la Hristos.
Framantarea aceasta a fost singura care a intretinut memoria si constiinta omenirii in privinta unei descoperiri absolut necesare in ceea ce priveste originea fiintei si adevarul care elibereaza fiinta! Framantarea apare ca un efort de aducere aminte a ceva ce noi am pierdut. Toate urmele lasate de civilizatiile acestei planete prin scrieri,sculpturi,gravuri,picturi,pergamente si cate si mai cate artefacte, nu fac decat  sa-l arate pe omul, cel dintotdeauna, intr-o framantare a regasirii, a reintregirii si mai ales a revenirii in sanul Supremului Creator. Aceasta calatorie a omului prin milenii si milenii de experienta si de exercitare a liberului arbitru se va  reintoarce in sanul protoparintilor nostrii Adam si Eva, caci tot ei au continut toata umanitatea de la inceput. Izvorul curcubeului se gaseste la inceputul povestii sau mai bine zis a realitatii.
Povestea omului incepe de la crearea lui de catre Dumnezeu, mai intai parte barbateasca Adam si apoi parte femeiasca Eva. Aceeasi esenta dar in parte diferiti precum pe toate le-a facut.De aici porneste minunea unicitatii si a diversitatii in unitate dar si a liberului arbitru cu care intreaga creatie savarsita este inzestrata.
Va continua.

miercuri, 13 februarie 2013

Urmatorul Papa si ultimul



 
Nu stim daca prostul management al Papei Benedict i-a adus sfarsitul sau vreo revelatie brusca asupra putreziciunii de la varful bisericii, dar in orice caz, demisia sa va ramane istorica. O inscaunare cu picioare atat de scurte pare a fi si simbolul unei "atentionari" de sus, vis a vis de apropierea timpurilor de sfarsit pe care o prooroceste si Sf Malachia,o profetie ce s-a dovedit a fi teribil de precisa. Publicaţia britanică “Daily Mail” se întreabă dacă nu cumva este “un semn de la Dumnezeu” faptul că un fulger a lovit Catedrala “Sfântul Petru” din Roma luni, 11 februarie, la câteva ore după ce Papa Benedict şi-a anunţat demisia. Probabil ca de acum s-a facut un "link between" catre ceea ce va urma cu Biserica Catolica si intreaga lume.
Regretul demisiei, probabil ca nu este atat de mare intru cat Papa Benedict a fost personajul principal in diferite acuzatii grave ce i s-au adus pe parcursul timpului.  Ma mira totusi cum un cardinal cu foste viziuni naziste a putut fi inscauat Papa avand in vedere ca si rabinii cat si papii poarte aceeasi "tichie" pe moalele capului...De banii din buzunare nu mai vorbesc. Dar de acum speculatiile sunt mai putin importante, ceea ce va fi interesant este numirea noului Papa.

Lui Malachia îi este atribuită celebra Profeția asupra papilor, de la Celestin al II-lea până la sfârșitul lumii, profeție în care fiecare papă este desemnat cu un scurt motto (în total 112 mottouri latine, descriu 112 papi care s-au succedat pe scaunul lui Petru de la 1144 și continuă „până la sfârșitul lumii”). Această operă este clar, apocrifă, și este redactată – foarte probabil – pe la jumătatea secolului al XVI-lea. A fost publicată pentru prima oară în 1595 de călugărul benedictin Arnold Wion, care a introdus aceste mottouri profetice în opera sa „Lignum vitae”, publicată la Venezia.

•#106: “Pastor angelicus” (Păstor angelic). Pius al XII- lea (1939-1958). Recunoscut ca un mare intelectual şi apărător al păcii.
 •#107: “Pastor y nauta” (Păstor şi navigator). Ioan al XXIII- lea (1958-1963). Ioan al XXIII-lea a fost Cardinalul Veneţiei, oraş de navigatori. A condus Biserica la Conciliul Vatican II.
 •#108: “Flos florum” (Floarea florilor). Paul al VI- lea (1963-1978). Pe scutul său apărea floarea de crin (Floarea florilor).
 •#109: “De medietate Lunae” (A semilunii). Ioan Paul I (1978-1978). Numele său era “Albino Luciani” (lumină albă). S-a născut în Episcopia Belluno (din latinescul bella luna). A fost ales în 26 august 1978. În noaptea dintre 25 şi 26, luna era în ultimul pǎtrar( jumatate de lunǎ). A murit în data de 28 Septembrie 1978, după o eclipsă de lună. De asemenea, naşterea sa, hirotonisirea sa sacerdotală şi episcopală au avut loc în nopţi cu jumatate de lună.
 •#110: “De labore solis” (Munca soarelui). Ioan Paul al II- lea (1978-2005). A făcut o muncă extraordinară şi vastă. În ziua sa de naştere şi în ziua morţii sale au fost eclipse solare.
 •#111: “Gloria Olivae” (Gloria măslinului). Benedict al XVI- lea (2005). Acesta ia numele de la Sfântul Benedict şi Benedict al XV- lea. Benedictinii au avut o grupare denumită “Olivetanii”. Benedict al XV- lea s-a evidenţiat prin eforturile sale de pace în timpul Primului Război Mondial.
Simbolul Ordinului Benedictinilor este... maslina
Si ultimul din lista, cel de-al 112 lea este - Petrus Romanus
Cardinalul Peter Tuckson
 
Cardinalul Peter Turkson este unul dintre numele vehiculate care ar putea să îl înlocuiască pe Papa Benedict al XVI-lea la şefia Bisericii Catolice susține publicația The Guardian. Cardinalul de Ghana, Peter Turkson, este preşedintele Consiliului Pontific pentru Justiţie şi Pace. “El este considerat papabil de când a fost numit în acest post, în 2009, de Benedict al XVI-lea. Au existat mai multe speculaţii că noul Papă va veni din Africa, ca încercare a Bisericii Catolice de modernizare.

Cardinalul de Ghana este favorit la casele de pariuri, alături de Angelo Şcolă, arhiepiscopul de Milano.
Pentru ultimul papă numele este cât se poate de sugestiv: Petru a fost primul pontif, un alt Petru va fi ultimul pontif. Acestuia "Profeția lui Malachia" nu i-a dedicat doar un simplu motto, dar câteva versuri în limba latină:

In persecutione extrema sacrae romanae ecclesiae sedebit Petrus romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis, civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum suum. Amen.

A căror traducere sună cam așa:

În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin (Așa să fie).