miercuri, 26 iunie 2013

Laboratoarele Ego ului


     Ego ul vorbeste despre dominatia ego ului.  Demnitatea vorbeste si ea despre ego cat si onoarea.  Dar ce facem cand demintatea si onoarea sunt atributele mandriei , caci daca le-am vedea in tot adevarul lor, aceste doua virtuti ar trebui sa-l innobileze teribil pe om si nu sa-l inraiasca!
Pe de alta parte tot invatam si tot auzim ca trebuie sa iesim de sub dominatia ego ului. Foarte corect. Si sub dominatia cui intram mai departe? Cum sustinem noi eliberarea acestui Ego sau cine?
     E bine sa lucram asupra formelor de atasament, aspura rigiditatilor noastre dar nu dintr-o moda sau dintr-o dorinta de a fi mai cool, caci poate sa faca mai rau de multe ori…De ce? Pentru ca in esenta nu se lucreaza asupra ego ului cu adevarat. Este o lucrare iluzorie care de multe ori mai mult debusoleaza omul decat sa-l redreseze.
Asa se intampla cu falsa smerenie, cu falsul zambet, cu falsa atitudine…cu falsul comportament. Conceptele sunt corecte, adevarate, dar scoase din contextul lor profund….smintesc omul.
Eliberarea aceasta de atasamente si pacate, puternic inradacinate in noi de atatea generatii si de noi insine, presupune un labor urias in care se lucreaza cu eprubetele rabdarii, tacerii, intelepciunii, duhovniciei, rugaciunii si meditatiei. Ca in orice laborator, exploziile nu sunt de dorit… Si atunci e nevoie de un profesor, de un “alchimist” bun.
Am vrea defapt sa ne golim de noi insine…dar cine sa ne umple?

Va urma.

7 comentarii:

  1. In ziua de azi, daca esti demn, si ai onoare poti suferi foarte mult, intrucat esti etichetat drept "reactiv", si ca urmare sistemul viciat te doboara imediat...din pacate eu am simtit aceasta reactie de curand, nu am avut o capacitate de reactie la asemenea manipulare a evidentei, fiindu mi afectata astfel viata profesionala si implicit cea personala pe termen lung intr un mod absolut nedrept.... doar pentru faptul ca am avut tupeul" sa raman corect, si sa nu fac rau celor din jur, pentru ca asta se dorea prin impunerea unui nou concept de "management" ! Partea usor amar amuzanta este faptul ca, am vazut si reactia de "multumire" a celor pe care i am sprijinit si aparat, mai exact au disparut complet din peisaj de cand nu mai lucrez in respectiva nobila corporatie...; tot ce iti ramane este familia si sanatatea, si obligatia de a incepe o alta cariera profesionala, de la zero, dupa 15 ani de cariera ireprosabila, pentru a recupera prejudiciul creat familiei, prin faptul ca am avut acel tupeu sa fiu si sa ma comport corect, si sa nu umilesc pe cei din jur, ci sa ii sprijin si sa ii ajut.
    Si sa nu uit...iti doresc sa ramai ceea ce esti, o raza de lumina, intr un intuneric parca din ce in ce mai negru... Doamne ajuta, numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru tema propusa care invita la discutii: un posibil raspuns la intrebarea dvs. din final este acela ca divinitatea ar fi cea care ar trebui sa ne umple golul ramas; scanteia divina care mogneste in fiecare dintre noi, fie ca o observam sau nu, trebuie sa iasa la iveala si chiar sa provoace o "explozie" in noi insine, dar o exozie de lumina divina. Multumiri !

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiecare are drumul lui si fiecare este purtatorul unei seminte interioare....va invit aici pentru detalii http://drumul-catre-tine-insuti.blogspot.ro/2013/07/samanta-ta-interioara.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Cunosti vreun Mare Invatator in viata care sa ne ajute sa ajungem la capatul drumului? Si sa fie abordabil?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cate intrebari greu de raspuns :)

    RăspundețiȘtergere