duminică, 18 aprilie 2010

Sacrificiul de sine


Mi-a tot rezonat in cap de ceva timp aceasta " amintire" sau mai bine zis "dar" al Tatalui nostru, sacrificiul de sine.Lumea, in esenta, are tendinta, inca de la inceputurile copilariei, sa renunte la sacrificiul de sine si asta din cauza faptului ca acest lucru te-ar exclude din societate.Daca te-ar integra armonios in societate si toti din jur ar fi asa, sunt convins ca am creste in spiritul sacrificiului de sine.
Gandirea, sensul si legea a schimbat-o Hristos atunci cand a spus ca a venit aici ca Sa slujeasca nu ca sa fie slujit.A spalat picioarele ucenicilor Lui, slujindu-le lor, luminandu-i, rugandu-se pentru ei, potolindu-le sufletul, intr-un final, rabdand pentru om.Din cauza asta striga cu bucurie parintele Cleopa : " Rabdare, Rabdare, Rabdare ! ".
Observ ca am pierdut rabdarea deci si acceptarea, am pierdut respectul deci si toleranta, am pierdut iubirea de aproapele deci si sacrificiul de sine.Asa pare, ca lumea le-a pierdut, dar culmea este ca toate acestea se afla in insasi inima ei, atat de aproape si totusi atat de departe neluminata fiind.
Din pacate respectul de sine este prost inteles, mai degraba am spune " respect de persoana" daca am vedea sinele descriind fiinta.Omenirea are nevoie sa dezvolte respectul de propria fiinta si nu de propria persoana.Uitam insemnatatea cuvintelor si al adevarului lor. Oare cati cugeta asupra Sinelui lor ca sa poata intelege ce inseamna cu adevarat respectul de Sine.Acelasi lucru este valabil pentru zicala " nu esti in cunostinta de cauza ". Pai da, daca am fi cu adevarat in cunostinta de cauza, daca am cunoaste cauza, cu siguranta am intelege despre ce este vorba , adica efectul.
Din cauza acestei proaste intelegeri, Sinele capata orgoliu, mandrie, intoleranta, superioritate, patima, agresivitate, neintelegere, negativitate si ajunge sa se manifeste intr-o accelerare de timp, cu : ganduri negative, imagini morbide, intunecate, anxietate, sentimente de ura si dispret, judecati asupra altora, neliniste, frici, atacuri de panica, agitatie, incapacitatea de a accepta alte adevaruri, urmand a afecta dupa un timp si planul fizic.Spiritul concurentei,dorinta de a fi mai bun decat celalalt, focusarea totala a spiritului pe tinte materiale, cresterea dorintei de a avea cat mai mult, de a-ti extnde dorintele si necesitatile nu fac decat sa deschida cat mai multe porti catre prapastia interioara.Cu cat ne dorim mai mult cu atat ne putem prabusi mai tare.Cu cat vom utila mai tare o casa si ne vom dori constant acest lucru,sa fie cat mai smechera cu putinta, in momentul unei crize, a unei prabusiri financiare, cand vom trecem de la o plasma la un televizor Goldstar, este posibil sa ne prabusim, sa ne pierdem.
Dupa tot acest parcurs in societate in care aproape tot omul pica, unde puteti voi intrezari sacrificiul de sine ?
Haideti sa visam putin si sa imaginam inversul societatii de astazi, cumva intr-o maniera platonica, crestina.Sa imaginam o lume intreaga dupa 2000 de ani de lumina.Cum ar fi ?
Cum ar fi : sa imparti ce ai cu cei din jur, sa-ti cultivi respectul de Sine intelegand de mic Sinele ca fiind izvorul fiintei, atingerea Tatalui in fiinta, respectul fata de creatia Lui, sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, sa-i ajuti pe nevoiasi, sa-i intelegi pe cei ce iti vor raul si sa te rogi pentru ei, sa incerci sa slujesti cat poti de mult omului de langa tine, de sub tine, de deasupra ta, sa respecti legea si sa -l iubesti pe Dumnezeu in toata manifestarea Sa , asa cum se manifesta si prin noi fara sa ne dam seama... Asa ar fi normal ca omul sa fie, sa se sacrifice pe sine pentru Dumnezeul din celalalt.Pentru ce au fost oare au fost recunoscuti sfintii? Tocmai pentru sacrificiul de sine.Sufletul nostru recunoaste imediat lumina, bunatatea, candoarea, blandetea.Oricat de hatru ai fi, recunosti imediat omul bun, bland, luminos si te bine dispune si pe tine.Pana si criminalii au persoanele lor dragi si acelea sunt dragi tot din aceleasi motive, ca au in ei sadite aceste virtuti. Asa ca nu este mai bine pentru om sa fie dupa cum spune Dumnezeu? Si mai mult decat atat, simtim si noi ca asa este binele, adevarul.Sufletul nostru il recunoaste imediat.Si mai este un lucru curios de frumos.Ati observat ca atunci cand te muncesti pentru cineva, cand ii faci unui om o treaba, sau il ajuti pur si simplu, te simti mai bine, parca capeti mai multa energie? Deci omul recunoaste in sinea sa, in sinele sau, ca "binele", "adevarul", vine din slujire.
Ar fi benefic sa ne facem tot timpul o lista si sa vedem cand ne-am sacrificat noi pentru altcineva ultima oara, adica cu cat incercam sa revenim noi cu noi insine la normal? Din acest motiv, mandria este inutila, mandria ca am facut ceva bun si asta pentru simplul fapt ca binele este o revenire pe linia de plutire si nicidecum un bonus.Singura chestiune este ca daca ajungem la linia de plutire, plutim odata cu Dumnezeu, plutind odata cu Dumnezeu sacrificiul de sine devine moment extatic.
Asadar sa fim in cunostinta de cauza !

20 de comentarii:

  1. Daca omenirea....

    Cate mii de ani au trecut de cand a coborat Moise cu Tablele Legilor de pe Sinai si cate de cand s-a sacrificat Iisus? Care este rezultatul demersurilor lor? Intrebarea este evident retorica. :)

    Daca omenirea respecta legile de la bun inceput nu ar mai fi fost nevoie de sacrificiu. Daca omenirea ar fi inteles macar mesajul sacrificiului si ar fi imbratisat ideea de iubire de aproapele, tot ar mai fi fost ceva.
    Daca, daca, daca.....

    Incearca rogu-te un test! :) Pune pe oricare dintre apropiati sa-ti spuna cate porunci cunoaste din cele zece.... O sa te edifici... :)

    Daca omenirea ar fi respectat de la un inceput toate preceptele viata ar fi fost azi dulce ca mierea dar complet nesarata. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Sacrificiul de sine in aceasta viata paleste in fata bagajului cu care ai venit din alta incarnare,karma, pe care nu o poti schimba in
    ruptul capului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Luz...prin ceea ce ai scris lasi impresia ca indiferent ce vom face tot am facut noi ceva, candva care ne va atrage o pedepsa implacabila !
    Ce e asta ? !
    Si, de ce sa ne schimbam Karma ? Nu e suficient sa ne schimbam viata ?!...

    RăspundețiȘtergere
  4. In aceasta incarnare sigur ca trebuie sa
    ne schimbam atitudinea fata de respectarea
    celor zece porunci ,dar daca in viata sau vietile anterioare am repetat anumite greseli
    acum, aici ,orice sacrificiu de sine nu ne aduce
    acel bine pe care toti il dorim.
    Poate intr-o noua incarnare vom avea parte de putina fericire.

    RăspundețiȘtergere
  5. De ce ortodoxia nu este de acord cu reincarnarea?Din cele patru evanghelii apostolice reiese ca va exista o intrupare la a doua venire a lui Hristos.Nici Sfintii Parinti nu sunt de acord cu reincarnarea.As dori niste puncte de vedere daca se poate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sacrificiul de sine este o cale .Una din alte cateva la fel de valoroase ca si aceasta.Poate sa ni se potriveasca dar poate si sa nu fie tocmai potrivita pentru o persoana anume.
    Un articol documentat referitor la calea cea mai potrivita ,in functie tipul constitutional , ar fi o adevarata mana cereasca !
    Sigur,atunci cand spun ,,cale" ma refer la acelasi lucru la care face referire si articolul de fata : Calea spre Dumnezeu ,pasii mei spre EL...
    Despre cum vine Dumnezeu la noi ,ce sa mai vorbim ?!O astfel de posibilitate pare ca si inexistenta in zilele noastre...


    Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  7. Malina!!! daca exista reancarnare atunci nu exista viata vesnica.Viata vesnica cu sensul de statornicie a constiintei, intelegi! din aceasta cauza crestinismul in general, nu doar cel ortodox, respinge ideea trecerii dintr-o viata in alta, aceasta filozofie a reancarnari pare mai degraba o calatorie care nu are capat de linie.De altfel nu putem vorbi de reancarnare din moment ce avem alta constiinta in viata urmatoare. un alt trup inseamna un alt suflet ceea ce inseamna ca nu iti apartine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Doru, e foarte greu de pastrat sacrificiului de sine ca virtute atunci cand devine un mod de viata, si iti poti da seama ca linia de plutire la care vroiai sa ajungi era numai o iluzie. E un adevarat test, ramai numai tu cu tine. Si cu Dumnezeu, daca Il lasi sa te vada si nu iti e rusine de cat de teluric esti. Mie mi-a fost foarte greu si am avut momente de rascruce in care nu ma mai recunosteam. Lucrez cu oameni foarte saraci,zi si noapte, locuiesc cu ei, lucrez cu ei din convingere. Dar dupa o perioada de timp in care am depus tot efortul si resursele mele sa ii ajut si am vazut ca inainte sa mi se spuna multumesc mi se cerea mai mult, cand am vazut ca ei nu fac nimic, numai asteapta sa primeasca si ma blesteama daca nu le dau de un pachet de tigari, cand am vazut ca nu se ajuta intre ei si mai rau isi fac unul altuia, m-am pierdut eu pe mine, am zis ca las totul balta si plec in desert. Dar o reevaluare a valorilor si asteptarilor mele m-a intors din nou catre drumul pe care am inceput. Nu mai astept nici macar sa inteleaga cat de important este ajutorul pe care ei il primesc, ca uneori face diferenta dintre viata si moarte, nu ma mai astept ca ei sa faca un bine altui om, ii ajut doar pentru ca stiu ca au nevoie, mare nevoie,si atat. Teoretic, inainte abordam problema gresit si ajutam interesata. Dar practic, sa traiesc aceasta experienta a fost groaznic, sa stau fara nici un reper si sa ma intreb foarte autentic pentru cine si de ce? Dar e o experienta frumoasa sa iti descoperi umanitatea autentica, sa te descoperi pe tine ca om. Iti multumesc, Doru, pentru toate postarile. O sa le citesc in continuare cu cel mai mare interes, chiar daca nu dau semne de prezenta.

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Elena

    Ar fi bine sa te feliciti ! Si ar fi cazul sa nu te doara nimic....Se spune ca nu reusita e importanta ci sinceritatea efortului.Vocatia nu are nici o legatura cu sistemul concurential ,cu succesul sau cu esecul.Vocatia e o implinire in sine .Conteaza doar faptul ca ti-ai descoperit drumul ,calea in viata !
    Daca ceea ce faci te bucura si daca eforturile tale nu te obosesc in mod exagerat...poate ca tu ti-ai descoperit vocatia ! Asta e un lucru rar.Foarte rar.E mai rar si mai pretios decat aurul cel mai pur de pe fata pamantului...Felicitari !
    Durerea experientelor prin care treci nu are nici o legatura cu ,,ajutorul interesat " atata timp cat scopul tau e nobil si nu ai nici un avantaj direct,exagerat...nu stiu cum sa spun ,dar sunt sigur ca intelegi la ce fac referire !
    Intr-o astfel de situatie durerea intervine numai datorita implicarii emotionale : Iti pasa prea mult ,exagerat,si iti doresti prea mult ca lucrurile sa fie altfel decat sunt...De unde stii ca asa cum sunt acum nu sunt chiar asa cum trebuie sa fie din punct de vedere cosmic ,subtil?!
    Un om deosebit mi-a spus candva ca un vinecator nu trebuie sa se implice niciodata emotional,NU TREBUIE SA SE ATASEZE ,SA DEPINDA CA STARE INTERIOARA DE MUNCA SA SI NICI DE PACIENTI !Daca tu ii accepti ,pe cei pe care ii ingrijesti,asa cum sunt ,daca ii iubesti cu adevarat,nu trebuie sa incerci sa-i schimbi.E sufcient sa fii langa ei cu iubirea ta ,cu gesturile tale simple,constiente si dezinteresate ,si -intr-o buna zi - ei se vor schimba singuri... Nici un om intreg la minte nu ar refuza o oferta atat de avantajoasa,nu ?
    Ai grija de tine ! Cred ca esti o persoana foarte speciala.

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim ,iti multumesc pentru lamuriri.Iar tu Elena esti o specie pe cale de disparitie.Cred ca nu am mai cunoscut inca oameni ca tine sa se daruiasca altora,doar marii duhovnici care stau in scaunul de spovedanie 20 ore pe zi.Sa-ti ajute D-ZEU sa fi puternica!

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Malina

    Ce nume frumos ai ! ...E ca o apa limpede si linistita in care se pot topi toate pacatele omenesti fara sa-i afecteze cu nimic unda de speranta si frumusete !Oglinda impaciuitoare a lacului de cristal ramane aceiasi indiferent de conditii si consecinte !Nu sunt un om tocmai religios dar parca mi-e tare drag sa-ti spun :Plecaciune ingerilor tai !
    In legatura cu reancarnarea ...
    Fie ca acceptam,fie ca nu acceptam ideia, viata vesnica tot exista !Asa a vrut Dumnezeu !Zbaterile lumesti pe tema reancarnarii sunt simple explicatii despre, un termen care incearca sa explice o realitate ,un fapt...nu sunt faptul insusi!Viata vesnica nu e reancarnarea si nici
    neancarnarea ,viata vesnica e dincolo de religii si credinte.Exista si-atat !O poti simti in tine in fiecare clipa daca iti dai seama ca nu reancarnarea este problema la care trebuie sa ne raspundem ci existenta vietii vesnice !...Respira,respira numai o clipa, constient, intr-o dimineata de mai,sau intr-o dimineata de decembrie nins cu alb ca-n povesti,respira intr-o dimineata de septembrie cand holdele bogate iti trimit gustul hambarelor pline si indestulate prin spatiul ingust al ferestrei pe care tocmai ai deschis-o...respira in orice dimineata frumusetea fiintei tale interioare si atunci o sa ai raspunsul la orice intrebare ,oricat de grea ar fi ea. Dumnezeu exista si promisiunile Sale
    sunt litera unei legi aflate dincolo de de orice consideratie pamanteasca...
    Din cate stiu eu,din cate am auzit, principiul reancarnarii a fost scos din Biblie odata cu Conciliul de la Niceea ( 325 d.Hr.)pentru ca oamenii incepusera sa nu-si mai plateasca datoriile motivand ca o vor face intr-o viata viitoare...Spune tu daca lumea nu e nebuna !? Nebuna de legat...

    RăspundețiȘtergere
  12. draga dan ...yte rog respectuos sa nu te mai bazezi pe argumente din carti sf...m a refer la biblie si la cartile sfintilor..!!fara sa imi pese de sfinti si de biblie..credeti-ma pot sa iubesc,sa respect si sa creez!!pai atunci de ce nu poate trai omul fara spiritualitate??

    RăspundețiȘtergere
  13. Antonio

    yte rog respectuos !
    Intre ce crezi tu si ce e ...e cale lunga baiatule !Ai grija de viata ta .Cand te folosesc altii ca pe o coada de topor esti in pericol !

    RăspundețiȘtergere
  14. Frumos articol si interesante comentarii..sunt de fapt idei in jurul unui adevar...lipsa egoismului si autosuficientei inseamna sacrificiul de sine...iar lipsa egoismului este iubirea, de care ne vorbea Hristos. "Iubeste si fa ce vrei" , pentru ca numai lucruri bune vin de aici.
    E bine ca sunt comentarii, ca isi spun parerea, ca oamenii rezoneaza pe subiectele 'luminoase' propuse de tine.
    Dar iarta-mi curiozitatea si divagarea de la subiect...cum poti fi prieten cu Oreste?
    L-am admirat mult timp, dar este mason .,..iar masonii se inchina necuratului....si nu e habotnicie

    RăspundețiȘtergere
  15. Bine ca v-am descoperit aici chiar daca tirziu..
    Eram cititor al blogului lui Oreste, imi placeau comentariile, oamenii care scriau acolo, acum l-am vazut doar pe D.Ioanitescu dintre cei vechi
    Nu inteleg de ce Oreste a inchis 'pentru totdeauna' comentariile...pacat!
    Oricum, sint bucuroasa ca aici poate fi un loc primitor!

    D-le Dan, unde sint ceilalti???

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga Doru

    Pentagrama inversata a comentatorului tau Antonio tine de caracterul si inclinatiile lui.Afisarea tine de tine...Ce ai de gand ?!

    RăspundețiȘtergere
  17. unele persoane de pe aici se cred inteligente in profunzimea experientei lor!!!fiti voi cei care se feresc de simboluri fiindca s-a raspandit idea conform careia pentagrama e simbol satanist!!daca tot sunteti inteligenti de ce nu acceptati si parerile celorlalti..in sensul de a le permite difuzarea!!!nu merit sa comentez pe acest blog??dc??nu sunt indoctrinat???

    RăspundețiȘtergere
  18. Tu ai dreptate, pentagrama nu este un simbol satanist.Ea reprezinta armonia, desavarsirea, echilibrul,varful orientat in sus reprezinta lumea de lumina, ierarhiile ceresti, cele cinci virtuti ale omului cat si stapanirea spiritului peste cele patru elemente.In schimb, pentagrama inversata, cea din poza ta, reprezinta tocmai opusul.Adica haosul, dizarmonia, imparatia cazuta (Lucifer) cat si rasturnarea omului.Este un simbol ce angreneaza energii inferioare, malefice si are ca scop supunerea omului si a spiritului sau.
    Oricine merita sa discute pe acest blog atata timp cat discutia este civilizata si de bun simt.
    Deci, numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  19. multumesc de intelegere!!schimb imediat pentagrama...scuze

    RăspundețiȘtergere
  20. in timpurile noastre nu cred ca mai are asa multa importanta...

    RăspundețiȘtergere