marți, 9 februarie 2010

Cine-s dracii

De ceva timp ma tot gandesc la creatia, sensul si posibilitatea Dumnezeirii din launtrul ingerilor cazuti.Prima ecuatie logica care mi-a venit in cap a fost aceasta : daca Dumnezeu i-a creat ingeri de lumina din natura sa, din propria Sa maretie si a insamantat creatia Sa cu amprenta Dumnezeirii, oare este posibil ca ingerii cazuti sa revina la Dumnezeu ? Raspunsul il gasiti in articolul de mai jos in care am relatat spusele parintelui Paisie Aghioritul.Dar ceva parca nu imi da raspuns.Oare Dumnezeu Tatal cand i-a creat , fiind cea mai luminaoasa ceata , nu stia ca acestia vor cadea? Mai mult decat atat, chiar din primul "gand" al facerii lor,Tatal nu a stiut ce urmeaza a face? Bineinteles ca stia! E imposibil sa putem intelege sau imagina cum creeaza Tatal nostru, asa este.Dar din ce ne-a lasat catre intelegerea noastra umana putem face o incursiune catre priceperea profunda.
Parintele Cleopa spunea minunat " Ce ne-am face fara diavol? Cum am mai sti noi care este albul si care este negrul ? Ar putea fi un raspuns destul de bun. Nu m-as putea gandi ca toate caderile cunoscute, vezi cea Adamica si Luciferica, nu ar fi fost "simtite" si "gandite" de Tatal! Chiar daca ne gandim ca omului i-a fost daruit liberul arbitru nu putem sa nu ne gandim ca pana si liberul arbitru este tot creatia Tatalui....El fiind Tot din Tot si in TOT. Liberul arbitru reprezinta o infinitate , spunem noi, de cai, solutii, alegeri...etc.Oricum, noi nu putem alege decat dintr-un "volum" ce apartine acestei realitati, acestei lumi determinate de limitarile ei.Cu alte cuvinte noi putem alege numai din interiorul matricei si nu din afara ei.Matricea se schimba in functie de alegerile noastre si impunerile Divine.Deci orice am alege este stiut prea bine de Tatal.
Eu nu fac aici o pledoarie pro determinism.In nici un caz.Sa nu fiu inteles gresit.

Anumite lucruri sunt determinate, altele nu, si cu toate acestea Toate sunt stiute. Parintele Arsenie Boca vedea in duh cu generatii inainte.Va imaginati? Si a fost om parintele! Tin minte o marturisire a unor oameni care l-au cunoscut si spuneau ca intr-o zi le-a spus unor femei : Daca la ea mai e cum mai e, pe tine nu am sa te iert pentru ca fata pe care ai avortat-o trebuia sa aduca pe lume un sfant.Alteia i-a spus ca fata nascuta ii va aduce preot in familie si asa a fost.Deci uite ca in mod firesc toate sunt cunoscute celui purtator de Har si Dumnezeu asa cum toate plutesc bine ancorate intr-o creatie perfecta. Sa mergem mai departe, mai sus sa zicem, si sa ne gandim : daca parintele Arsenie stia toate acestea, fiind om, oare Dumnezeu....nu stie Totul cu mult timp inainte? Oare zilele de azi nu erau cunoscute acum 2000 de ani? Nu numai ca erau cunoscute dar au fost si vazute de profeti.Revelatia lui Ioan, apocalipsa, nu poate fi ceva incert, schimbator sau ipotetic.Faptul ca ea exista si poate fi citita, nu este nici acesta un lucru intamplator. Pentru mintile deschise sau mai bine zis inimile deshise, poate fi inteleasa si patrunsa.Atata timp cat ea este cuprinsa in biblie nu putem spune ca nu ne intereseaza sau ca nu trebuie sa ne preocupe tainele si intelesurile ei. Altii mai fac asa, sar peste versetul 53 al lui Isaia de frica sa nu-l cunoasca pe Hristos.Noi nu putem face asa.Revelatia Sfantului Apostol trebuie stiuta si ascultata cu urechile cele bune.Ne este de mare ajutor pentru intelegerea timpurilor sufletesti si necesitatea de ravna a mantuirii.Doar a fost revelata pentru ca oamenii sa o cunoasca.
Dar sa revin la creatia ingerilor cazuti.Acum intelegand ca tot ce e creat din Tot si face parte din El si se manifesta , in mod evident, tot in creatia Sa, ne putem raspunde daca Tatal nostru stia din primul moment al primului vlastar de "dorinta" a crearii cetei Luciferice, traiectoria evolutiei lor. Ba mai mult decat atat, in fractiunea de clipa a decaderii ingerilor, pana si lumea in care ei au picat si care i-a modelat in acest fel, cu aceste manifestari si chipuri, era tot in posibilitatile create de El.Dumnezeu probabil ca le-a creat acest spatiu ca osanda vesnica.
Dar toata aceasta poveste, care este reala bineinteles, oare nu are si o logica mai presus de ce pote mintea si sufletul nostru intelege? Este lesne inteles ca rolul ingerilor cazuti in dimensiunea pamanteana, umana este foarte bine "ghidat" de Atotputernicul.Ingerii cazuti, nu mai au puterile divine de "lucru" in "spatiul" spiritual.Ei nu mai pot interfera cu lumea spirituala.Asta este una din dezlegarile firesti ale decaderii.Din acest motiv ei sunt captivi lumii materiale si NUMAI lumii materiale.Cei intunecati nu se pot atinge de suflet ci numai de carne de minte si de tot ce e supus efemeritatii si implicit , degradarii. Dumnezeu ii spune diavolului in pilda cu preafericitul Iov : " Atinge-te de carnea lui dar de suflet sa nu te atingi ! " , asa ii spunea tot timpul.De aici intelegem ca nimic nu face diavolul fara voia lui Dumnezeu.Dar fereasca Bunul Dumnezeu pe cei ce pica in capcanele aluia intunecat.Problema este ca diavolul este prost, el nu intelege ca puterea lui este limitata si ca niciodata nu poate fi altfel, el asteapta ziua in care va aduna din ce in ce mai multa decadere din creatia lui Dumnezeu, prin propria contributie la ispita, ca astfel Dumnezeu sa-l includa in sfera puterilor ceresti.Ceea ce evident ca este exclus.Din cauza asta diavolul are o mare ardere la gandul ca Tatal mai poate creea o ceata asa cum a fost.Faptul ca cineva i-ar lua locul il face sa devina si mai atroce.Lucrurile astea le-au spus pustnicii care au avut expierente de neimaginat cu ingerii cazuti.Trebuie sa fim constienti de cine sunt ei, de cat de diabolici pot fi, dar si ca sunt un fulg de nea in fata credintei si in fata lui Hristos! Diavolul nu are puterea de omora, numai omul o are.Deci omul poate deveni mai diabolic decat diavolul in lipsa credintei.
Omraam Aivanhov spunea intr-una din confeintele sale : " Cel mai frumos lucru este sa-l imiti pe Hristos !". Acesta este indemnul cel mai frumos.

18 comentarii:

  1. daca il cititi pe Rudolf Steiner nu o sa va mai puneti aceste intrebari, cu siguranta ca Dumnezeu stia de caderea acestor ingeri si cu siguranta ar fi putut impiedica acest lucru daca nu ar fi fost necesar pentru evolutia ulterioara a creatiei sale.....totul este foarte bine pus la punct si fiecare element al creatiei are rolul sau in lumile create. Puteti consulta online:www.spiritualrs.net/Online_alf.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Exceptionala postarea. Creatia omului are o mai mare legatura cu dorinta lui Dumnezeu de mantuire, de recuperare a ingerilor cazuti decat putem noi intelege.
    Domnul a hotarat ca toti ingerii si cei buni si cei pierduti sa se intrupeze ca oameni pentru a cunoaste si recunoaste ca fara El nimic nu este posibil, pentru a nu uita in veci ca doar El este cel care este si nimeni nu-i poate lua locul si ca El este sursa si izvorul, cel care creeaza si sustine cu iubire totul.
    Nu poti sa mai lupti impotriva lui Dumnezeu atunci cand iti amintesti ca ai fost prunc neputincios crescut cu mare iubire si grija de catre Tatal, ca ai fost salvat de mii de ori si calauzit cu blandete de catre El spre Adevar... Cum sa mai lupti cu El atunci?
    Dumnezeu sa ne binecuvanteze si sa ne salveze!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu cred ca e o parere ce spui "Ei nu mai pot interfera cu lumea spirituala.Asta este una din dezlegarile firesti ale decaderii.Din acest motiv ei sunt captivi lumii materiale si NUMAI lumii materiale"...
    Daca te pui intr-un colt si taci malc si analizezi,dar nu din coltul calugarului fugit dintre cele lumesti, ai sa te sperii cati dintre oameni au spiritul inrobit de cele asa zise "diavolesti". Ai sa vezi cum lumea iese din bisericile lui Dumnezeu si ca un facut la doi pasi il leapadata exact ca Iuda pe cativa arginti.
    E un nonsens sa spui sau sa crezi ca Dumnezeu ar vrea sa ierte arma cu care ne selecteaza sufletele. Din momentul creatiei omul a fost impartit de bine si rau chiar de e opera binelui. Dumnezeu a stiut ca o parte din omul nou creat, e sovaitoare... si singura solutie a fost alegerea razboiului pe care trebuie sa-l duca mereu pentru a se purifica... razboiul intre patima si iubire intre lumina si intuneric,intre bine si rau,intre Dumnezeu si Satana. Poate ca am fost scutiti de o buna bucata de vreme de selectia naturala dar de cea spirituala nu vom fi scutiti in veci. Gandeste cat de ascunsa poate fi mintea unui Om. Singurul mod de a-l demasca e ispita si pentru asta Dumnezeu nu a ucis pe Lucifer,dovada gandurilor care poate fi ascunse chiar in fata lui Dumnezeu. E singura arma prin care anormalul poate fi delimitat in comparatie cu normalitatea Dumnezeiasca,poate fi deconspirat.

    Diavolii nu vaneaza. Diavolii isi scot taraba in soarele lui Dumnezeu si ne vand pacate in schimbul sufletului nostru. Diavolii nu lucreaza contra lui Dumnezeu ci pentru El pentru a-i trimite doar suflete pure. E ca un chirurg de suflete ,mereu uns cu seva existentei noastre. Pe diavol nu-l ucide Dumnezeu pentru ca daca ar fi fost ar fi facut-o de mult, singurul care-l poate ucide e Omul,refuzandu-i pacatul. Ce e pacatul? E partea aia din noi ascunsa si de ochi lui Dumnezeu prin care refuzam sa fim oameni. E placerea trupului care devine mai mare decat placerea spirituului. Omul inainte de a fi trup a fost suflet. Inainte de a fi ispitit de diavol a fost cuvant a lui Dumnezeu,duh sfant care a primit darul de a trai trupeste, de a se bucura de creatia Divina in totalitate. Societatea paradisiaca aici pe pamant nu va functiona niciodata pentru ca mereu mierea va fi dulce si apa schimbatoare. Trupul nu va darui nicodata linistea Dumnezeiasca in el sta esenta pcatului a existentei lui satan. Atata timp cat vom fi trup vom fi mereu ispititi si odata cu pierderea trupului se intuneca si sufletul si calea spre lumina e din ce in ce mai indepartata si de negasit.

    Sacrificam atata materie in jur,atata creatie pentru a exista si a ne ingropa. Pentru ca ce e moartea daca nu decat dovada existentei noastre trupesti. ce durere mai mare ai avea sufleteste daca nu decat sa iti dai seama ca te-ai mai nascut odata pentru a te chinui sa mori. ce fel de diavol este mai sadic deact omul cand isi alege calea de a ramane pe vesnicie un muritor...

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte bine exprimata ideea daca Dumnezeu stie de fapt de dinainte ce se intampla si ca datorita ratiunii noastre atat de limitata, nu ne ramane ca varianta decat liberul arbitru...acum o juma de an mi,am pus si eu intrebarea asta, si uite, ca prin Dvs. am reusit sa gasesc o parte din raspuns :)

    RăspundețiȘtergere
  5. In afara de Rudolf Steiner gasim explicatii obtinute prin clarvedere directa in cartile contemporanului roman Eugen N. Gisca. Aflam si intelegem cine sunt demonii, dracii, diavolii, satanii.Am inceput cu cartea "Misiunea Romaniei vazuta prin clarvedere directa" apoi interesandu-ma am gasit ciclul de 5 carti "Forta contra Forta" scrise de D-l C. Ganescu dupa informatiile primite de la d-l Gisca. Rodica

    RăspundețiȘtergere
  6. Dumnezeu nu are nevoie de diavoli. Nimic mai gresit sa crezi ca Dumnezeu are nevoie de ceva,sau ca nu cunoaste gandurile. Ca diavolii au limite de care nu pot trece, este tot din dragostea lui Dumnezeu, insa Apocalipsa explica clar ca diavolii nu sunt slujitorii lui Dumnezeu, si arata rasplata pt "munca" lor. Poti sa alegi sa fi in Dumnezeu sau nu, acolo este intelepciunea. In respectarea Cuvantului lui Dumnezeu este viata sau moartea, nu in "invingerea" diavolilor. Omul a incalcat cuvantul lui Dumnezeu, dar nu a facut acest lucru singur. Ci ispitit. De aici diferenta intre diavoli si oameni. Diavolii au ales sa se desparta de Dumnezeu, omul a incalcat Cuvantul, dar prostit fiind, fara sa doreasca o despartire de Dumnezeu. In dragostea Lui, Dumnezeu nu a nimicit nici pe demoni, nici pe oameni, ci a dat niste pedepse , lasand loc intoarcerii.De la inceput Dumnezeu te lasa sa alegi, sau cu Mine sau fara. Diavolul nu vrea sa alegi, ci vrea sa te robeasca, fara sa poti sa alegi. De aici si lumea in care traim, o lumea de oameni cuprinsi de somnul mortii pacatului,robi ai unui dusman nevazut si necunoscut pt cei indiferenti. Omul in rai nu a ales sa fie fara Dumnezeu , ci a fost pacalit, care e si asta un pacat, dar pe diavol nu la pacalit nimeni, ci a ales chiar el despartirea de Dumnezeu, .... si ramane constant in alegere. Ca pacatul sa nu fie definitiv pentru om , Dumnezeu a lasat o perioada de proba, viata, pt ca omul sa ALEAGA. Ce alegem ne defineste, devenim ori ingeri ori demoni. Spre deosebire de demoni care chiar si langa Dumnezeu sunt fara de El, oamenii nu se lipsesc de Dumnezeu , de dragostea Lui pana in ultima clipa a vietii, caci Dumnezeu e pururea langa noi, noi doar trebuie sa alegem sa fim si noi cu El. In functie de alegere ramanem cu El si dupa moarte, sau alaturi de demoni, fara de Dumnezeu, adica fara de tot ce este bun.
    Drept,bun si iubitor de oameni este Domnul Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Stiu ca suna sec, dar care-i faza cu ceata?

    RăspundețiȘtergere
  8. Si atunci noi ce facem? Nu ne mai ramane nimic de facut, nimic de ales, totul este deja scris, nu? E logic ceea ce spui dar trist...

    RăspundețiȘtergere
  9. nu e nimic trist....noi ne urmam calea si ne bucuram de aceasta experienta si apoi ne vom bucura de Dumnezeu.....si El de noi, ti se pare putin?

    RăspundețiȘtergere
  10. Bune comentarii.....imaginati-va simplu adevarul care ne este dat prin pilde si exemple scrise in carti sau din viata cum ar fi : ai un copil si iti doresti sa-l cresti frumos si destept si la maturitate sa te inteleaga si sa te iubeasca.Insa el, mic fiind la minte si la trup, face prostioare pe care trebuie sa le faca pentru a lua contact cu lumea si a tria ceea ce este bun si rau. Tu te obosesti cu explicatii si il mai duci si in excursii si uneori il mai tragi de perciuni cu mana stanga si apoi dupa ce spune ca nu mai face , il ierti si il mangai cu mana dreapta.Apoi acest ritual, ciclu, se repeta mereu mai evoluat si cu prostioare mai complexe cu scandal si interziceri apoi cu iertari si mangaieri pana cand copilul ii multumeste parintelui pentru grija si sfaturile lui care s-au dovedit a fi hotaratoare in viata acestuia.Cam asa face Dumnezeu cu noi.
    Acum sa-mi spuneti mie ...cine este Dracu' in povestea asta?
    Cine este constient va intelege.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dracul este duhul care patrunde in om, printr-o idee, gand . Cand omul accepta acel gand , incepe pacatul. Fapta este pecetea pacatului.

    In povestea ta dracul este cel care indeamna copilul sa nu faca cum il sfatuieste parintele. Si daca crezi ca copilul face acest lucru singur....e pt ca deja a ascultat prea mult de ispititor. Caderea omului din rai nu este ceva ce s-a intamplat acus milioane de ani. Se intampla in fiecare zi. Copii , dupa botez , sunt ca si niste ingerasi. Ei cresc si sunt ispititi, cazand cum au cazut si Eva si Adam. Ispititi.
    In fiecare om exista si un Adam si o Eva. Yin si Yang. Parte femeiasca si parte barbateasca. Partea femeiasca exceleaza in traire, simtaminte, partea masculina exceleaza in discernamant, ratiune. Pacea reprezinta unirea partii feminine si masculine in Hristos. De ex: sadicii fac si ei "pace" , dar evident ca nu in Hristos...
    Ispita vine prin partea din om care nu are cunoastere, si se infaptuie cand partea masculina nu vede capcana, respectiv nu asculta Cuvantul. Copilul care nu asculta este tras de urechi, cel ce asculta creste invaluit de iubire si dragoste, fara suferinte, din afara si din inlauntru.
    Inainte omul avea o singura porunca. Era porunca care de fapt da libertatea. Alegerea defineste libertatea. Fara a avea putinta de a alege nu esti liber. Omul a pacatuit nu pt ca era neexperimentat, sau prost, sau cumva incomplet. Ci pentru ca in pofta lui, ispitit fiind , nu la chemat pe Dumnezeu sa Il intrebe, ci s-a grabit sa calce Cuvantul, nechibzuind.
    Asa si astazi, de multe ori cand suntem ispititi in loc sa chemam pe Dumnezeu, sa ne lamureasca, preferam sa incercam.... ca si niste copii. Copilul nu trebuie sa faca prosti, trebuie sa inteleaga.
    Daca Dumnezeu era alaturi de Adam in rai, cati dintre parinti sunt alaturi de copii lor? Cate intrebari pun copii si parinti raspund : Nu stiu?
    La Dumnezeu nu exista nu stiu, doar cheama-L si intreaba-L, in dragostea Lui cu siguranta iti va raspunde, doar trebuie sa ai rabdare, si.... sa nu incerci, iar daca o faci sa intelegi ca consecintele vor veni si ele. Credininta ca: fac, Dumnezeu ma iarta, este adevarata. Insa te implor sa ma crezi, cand Dumnezeu te iarta durerea pe care o simti , nu pentru ca o da Dumnezeu, ci pentru ca intelegi ca tu L-ai rastignit pe Iisus, tu ai batut cuiele in mainile Lui Sfinte, durerea aceea doar, fara alte consecinte pt pacatul savarsit, nu o acopera nici un pacat(placere)
    Sfant e Domnul Dumnezeu.Slava in veci.

    RăspundețiȘtergere
  12. Uite au astazi Dorule,am desoperit ca cel mai mare drac pe pamant e Omul.am scris o istorioara pe blogul meu si nu am sa o postez aici,dar imi mentin concluzia la care am ajuns.

    RăspundețiȘtergere
  13. Un lucru imi este clar: Dumnezeu a creat Diavolul pentru a ne ajuta sa il cunoastem pe El, pe Creatorul nostru si in acelasi timp pentru a exista modalitatea de a ne exercita liberul arbitru si astfel de bunavoie sa Ii slujim Lui ......sau nu......
    Sa nu uitam ce ne invata Biblia: Dumnezeul nostru este un Dumnezeu „zelos”, puternic, El doreste Slava noastra, El doreste sa ne exteriorizam cu patos dragostea si supunerea fata de El. El spune: „(...) Dar te-am crutat ca sa-Mi arat puterea Mea si ca sa se vesteasca numele Meu in tot pamantul”.

    Este o blasfemie sa sustinem ca Diavolul LUCREAZA PENTRU DUMNEZEU! In aroganta noastra de atotstiutori si de cautatori ai adevarului absolut, mai avem putin si spunem ca exista chair o a ALIANTA intre Tatal nostru si cel cara ii provoaca atata durere.
    Biblia ne invata:
    „Pentru aceasta, bucurati-va ceruri si cei ce locuiti în ele. Vai voua, pamantule si mare, fiindca diavolul a coborat la voi avand manie mare, caci stie ca timpul lui e scurt.”
    „Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si îngerilor lui.„

    Dumnezeu l-a aruncat pe diavol si pe ingerii lui pe pamant si l-a lasat liber. Dar asta nu inseamna ca Diavolul nu va plati pentru ca s-a dezis de Cel care l-a creat.

    Si nu inteleg un lucru: de ce atata ura, atata scarba pentru trupul nostru??? El, trupul, este vinovat pentru pacatele noastre??? Cat de pueril sa credem acest lucru! Noi trebuie sa ne iubim trupul!!! Asta pentru ca „...a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau” „Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?”

    Referitor la ce ai spus tu, Beatrice, nu, nu trebuie sa fim tristi pentru ca cel care Il cunoaste pe Dumnezeu si Il are permanent in suflet este FERICIT si LINISTIT pentru ca stie ca Domnul il vegheaza permanent si tot ce ni se intampla sa intampla DOAR din voia Lui. De ce oare credem ca viata ne-a fost data pentru altceva decat supunere si slava lui Dumnezeu. De ce credem ca a fi fericiti inseamna sa ai o viata linistita si perfecta??? Nu din acest motiv suntem aici! Sa nu uitam o clipa!

    Asadar, sa incetam a cerceta si a-L intelege pe Tatal nostru, pentru ca „Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu pâna la desavarsirea Celui Atotputernic?”

    Daca este nevoie pot scrie si varianta „elevata” a ceea ce am transmis mai sus pentru ca vad ca multora le plac cuvintele mari. Ne place sa aratam ca am citit, ca putem filozofa, ne place sa impresionam....parca si auzim ovatiile celor care ne citesc....dar unde este smerenia aici??? Va dati seama Domnul Isus, cu intelepciunea lui, ce prelegeri ar fi putut tine??? Unii din noi am fi rusinati...dar el a fost smerit nu ca noi, aroganti si opulenti pe exterior si seci pe interior....

    Inca o intrebare si plec: dupa ce spuneti aceste texte literare si filozofii, ce faceti? Unde va intoarceti?

    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  14. P.S.
    Cand vorbesc de cei carora le place sa foloseasca acele cuvinte mari si sa arunce cate o pastiluta filosofica doar de arta conversatiei sa nu cumva sa se inteleaga ca ma refer la Doru Bem. La el se vede de departe smerenia cu care isi transmite mesajele.
    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ca sa aflam locul unuia sau altuia in Creatie, mai degraba cred ca ar trebui pornita discutia de la raspunsul la intrebarea fundamentala a omenirii dintotdeauna si anume "Care este scopul venirii/existentei omului pe Pamant?". Eu simt, sau mai degraba asa am primit in meditatie, ca raspunsul nu este deloc asa de misterios si anume este acela ca Pamantul, ca si alte planete cu viata inteligenta din Univers, este pur si simplu o Scoala de Suflete si nimic altceva, data in grija unei Entitati supreme locale care are grija de sufletele de pe planeta, in sensul evolutiei spirituale a acestora. Creatorul suprem, al acestui Univers si al altora, este departe si a delegat "sarcinile" sale diferitilor D-zei ce au in grija planetele cu viata inteligenta, tot pentru a ghida sufletele pe calea evolutiei spirituale. Scopul final este desigur acela de a "ridica" in timp de eoni toate sufletele la acelasi nivel cu "profesorul" si a avea asociati in Creatie. Acum, ca sa treci sufletele prin diferite lectii, in conditiile in care le lasi un anumit liber arbitru, iti mai trebuie instrumente, proceduri si actori ... ca la o scoala normala de fapt, dar la nivel planetar. Diavolii sunt si ei pur si simplu asemenea instrumente ce impun obstacole sufletelor intrupate.
    Sufletele trebuie sa promoveze/invinga, viata de viata fiecare obstacol. Cateodata reusesc intr-o viata, cateodata nu; nu-i nimic, in vietile urmatoare li se impun din nou aceleasi obstacole, amplificate de obicei, pana promoveaza. Pana la urma promoveaza toate, este doar o problema de timp, desi acesta nu conteaza la nivelul Creatiei. Ajung deci pana la urma toate in Nirvana, ca sa folosesc un termen consacrat, in sensul ca nu mai trebuie sa se reintrupeze deoarece au absolvit toate lectiile. De fapt asta s-a si intamplat deja cu cei numiti sfinti, rishi, maestrii inaltati, etc din diferite religii. Partea frumoasa este ca acestia mai sunt totusi trimisi din cand in cand pe Pamant in misiuni de "comando", vezi Cristos, Buddha, Profetul Mahomed, Krishna, etc, atunci cand lucrurile aicea jos se "incurca" rau. Ei reprezinta un fel de bucla de feedback de reglare a sistemului scolar de suflete. Diavolii in sine NU exista in general asa cum sunt descrisi de diferitele religii, ei sunt de fapt sufletele de vibratie joasa a celor care au murit si nu si-au gasit drumul spre Dzeu, spre deosebire de sufletele normale care la moartea corpului se duc direct la Dzeu, nu raman pe aici.
    Cei ramasi aici bantuie pe aici printre noi sub denumiri diferite date de religii si credintele populare si istorice de: demoni, fantome, strigoi, diavoli, suflete ratacitoare, etc. In final sunt ajutati sa-si gaseasca drumul spre Lumina dar pana atunci pot sa faca unele probleme pe aici, desi foarte putini sunt cu adevarat periculosi. Am ridicat personal destule suflete la Lumina si am "curatat" de ei case si regiuni intinse si stiu bine ce spun. Este adevarat ca nimic nu este intamplator in Creatie, ca si ei fac parte din Creatie si este parte din lectia lor sa treaca prin asa numitul Iad sau numai Purgatoriu si care este chiar perioada lor de bantuire pe aici dupa ce au parasit corpul. De exemplu, in cazul meu, atunci cand ii ridic la Lumina este o lectie pentru ei ca pot fi ajutati de alte suflete mai evoluate si ca pe viitor ar fi bine sa nu mai repete erorile care i-au adus in situatia respectiva, dar este o lectie si pentru mine ca pot sa-i ajut si cum anume.

    RăspundețiȘtergere
  17. Omul poate deveni mai rau decat "diavolul". Corect spus. Pe langa toate atributele negre omul poate ajunge chiar sa curme viata ... hmm oare nu avem mai multa putere decat putem stapani ?

    RăspundețiȘtergere
  18. Exista multe persoane care insista pe faptul ca viata e o simpla experienta dintr-un lung sir de experiente pe calea evolutiei. Ca un fel de joc. Ca un fel de personaj sau rol pe care il jucam. Din placere sau din plictiseala, nu pentru ca trebuie.

    Am ales sa venim pe pamant, sa ne nastem si sa uitam temporar tot ce stiam pentru a face "jocul" mai interesant. Pentru a nu lasa cunostintele si experientele anterioare sa ne strice placerea jocului. La final, ne vom reaminti totul si vom aduna la bagajul de cunostinte o noua experienta. Si vom avea din nou pentru a cine stie cata oara, optiunea de a ne relaxa sau de a incepe un nou joc.

    Se spune ca la inceput a fost doar energie. Lumina sau iubire. Sursa primordiala sau creatorul. Care nu traia ci pur si simplu exista. Se plictisea si a incercat sa se joace. Dar totul era echilibru perfect. Iar pentru a se juca, trebuia sa apara dezechilibrul. Ca un copil care se da pe leagan sau pe balansoar. Asa a aparut scanteia. Care a inceput jocul. Trecerea de la alb la negru. De la lumina la intuneric. Au aparut jocuri tot mai complexe, precum lumea in care traim noi. Cu aceleasi reguli. Bun si rau. Yin şi Yang. Personaje pozitive si personaje negative. Care sunt fete ale aceleiasi monede. Ce nu ar putea exista una fara cealalta.

    Vazuta in acest context, lumea isi schimba infatisarea. Nu mai trebuie sa faci nimic. Doar sa te joci si sa te bucuri de joc. Se spune ca pamantul e unul din cele mai frumoase jocuri, din cauza ca "leaganul" de aici se balanseaza foarte tare intre pozitiv si negativ. Si ca fiecare incearca sa-si faca cat mai bine rolul. De personaj "bun" sau "rau", in functie de ceea ce a ales. Pentru a duce cu totul lumea aceasta intr-o directie sau alta. In cadrul unui alt joc si mai mare si mai frumos. Stiind ca oricand fiecare dintre noi avem optiunea de a iesi din jocul vietii in care trebuie sa facem atatea. Pentru a ne intoarce la simpla existenta.

    Iar eu ? Eu sunt unul din miliardele de personaje din acest joc. Care incearca sa explice celorlalti ca jocul va deveni in curand mai interesant, pentru ca vom trece la un alt nivel. Ceea ce e motiv de bucurie pentru cei care sunt pregatiti pentru asta. Dar poate fi motiv de tristete pentru cei care se tem ca nu sunt suficient pregatiti. Si ca vor trebui sa iasa acum din acest joc pentru a repeta in alta parte. Pana ce vor putea trece la randul lor catre urmatorul nivel.

    Poate suna prea filozofic si poate ca este. Sau poate ca nu. Pentru ca totul... asa cum se zice... e relativ... ;-)

    RăspundețiȘtergere