luni, 18 ianuarie 2010

Puscaria "raiul" sfintilor



Nu stiu cati dintre noi stiu ce s-a intamplat in puscariile comuniste de dupa 1949 si prin ce martiraj au trecut detinutii. In demonismul maxim al comunistilor, toti oamenii care erau inzestrati cu caractere libere, democratice, cu aspiratii filosofice care sa contravina legilor marx-leniniste sa fie rasi de pe suprafata pamantului in lagarele care impanzeau tara.Lagarele "celebre" daca pot sa le spun asa , erau : Jilava, Aiud ,Pitesti, Periprava in Delta Dunarii , Gherla, lagarul de la canal (Cernavoda) si cele din Suceava.Asta nu inseamna ca numai aici s-a suferit cel mai tare ci acestea erau celebre prin torturile si oamenii deosebiti sacrificati acolo: profesori universitari, preoti, doctori, filosofi, legionari, cadre militare din regimul regelui Mihai I, calugari si multi, multi altii...Dar am sa revin asupra acestui subiect intr-un viitor articol mai in detaliu.Sa urmarim povestea sfnatului inchisorilor, dupa cum a fost denumit Valeriu Gaftencu.

Să fii refugiat din Basarabia şi despărţit de familie, să fii condamnat pe mo­tive politice la 25 ani închisoare la vârsta de 20 ani, să-ţi vezi sfârşitul vieţii pământeşti că se apropie după 11 ani de temniţă şi să poţi afirma că eşti un om fericit, pentru cei mai mulţi dintre noi pare cu neputinţă. Aceasta se poate prin credinţă. Prin credinţă, suferinţa se transformă în bucurie. Viaţa lui Valeriu Gafencu ne arată aceasta.

"Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.

Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice”. Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu, care voia ca tot mai multi elevi si studenti sa se inscrie in Fratiile de Cruce, pentru a se pregati de lupta impotriva comunismului bolsevic ce ameninta atunci Romania.

Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 – 1944) si de la Pitesti.

Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.

Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglinar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o “epava”. La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti. Cu aceasta figura de sfant – care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului – a trecut la cele vesnice.

Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup – care supurau permanent – Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.

Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an. A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.



La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.

La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.

Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata."

Monahul Moise, pe care l-am cunoscut personal in urma cu ceva ani la manastirea Oasa din judetul Alba, a facut un lucru minunat aducandu-ne in memorie istoria noastra ce nu trebuie uitata, caci ea a fost izvoratoare de sfinti!!! Monahul Moise este un om tare placut, mare cat un munte si cu o putere launtrica probabil aseamanatoare cu cea a lui Moise.El este singurul din tara noastra care umblat in lung si in lat pentru a strange marturii si povesti de la oamenii care l-au cunoscut pe Gafencu in inchisoare.Nicolae Steindhardt a fost cel ce l-a numit "Sfantul Inchisorilor " pe Gafencu dupa ce i-a fost coleg in lagar.In urma eforturilor Moise a reusit sa scoata o carte " Sfantul Inchisorilor " ce poate fi gasita cu usurinta in librarii si pe internet.Faceti un pustiu de bine si cumparati aceasta carte, poate fi un cadou minunat.O puteti gasi si cu 5 lei pe internet.Banii sunt donati schitului : " Inaltarea Sfintei Cruci " de la Aiud.Acolo unde toate osemintele groapei comune , de pe urma lagarelor comuniste , au fost izvoratoare de miros de mir si flori, acolo unde oasele au culoarea moastelor, ele fiind prin excelenta moastele unor sfinti mucenici anonimi.Miracolele, vindecarile nu inceteaza sa se produca in fata acestor sute de moaste.

6 comentarii:

  1. Buna,
    Anul trecut l-am trecut la Adormiti linga tot neamul meu pe VALERIU timp de 1an la toate manastirile la care am fost.Am considerat ca asa nu il uitam pentru tot ceace a facut
    Eugenia

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Winston Churchill20 ianuarie 2010, 18:15

    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Ramona, blogul nu imi permite sa pot face o asa selectie intre utilizatori.Pe langa asta eu nu stau incontinuu pe blog.Cand am timp, ma uit si sterg.Cel mai important este sa nu dam nici un fel de importanta acestor postari din partea unor "amici" mai spiralati.Deci, asa cum nu exista, nu ne intereseaza.

    RăspundețiȘtergere