duminică, 17 ianuarie 2010

Inger, ingerasul meu...


" Când Dumnezeu a creat oştile cereşti – serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, puteri, stăpâni, începători, arhangheli şi îngeri, nouă ranguri cereşti, împărţite în trei grupe de câte trei triade – în marea lui milă, El a hotărît ca îngerii să fie cei mai aproape de oameni, să aibă o neîntreruptă legătură cu ei spre călăuzire, ajutorare şi sfinţire.

Printre aceşti îngeri, îngerii păzitori sunt cei mai blânzi, mai apropiaţi şi mai iubitori, pentru că misiunea lor este să aibă grijă de copii câtă vreme aceştia trăiesc pe pământ, până la bătrâneţe şi moarte. Aceşti îngeri sunt plini de iubire şi dulci ca nişte copii, blânzi ca nişte copii, vulnerabili ca nişte copii şi cresc în misiunea lor ca nişte copii, timizi ca nişte copii şi devin în atitudinea lor, tot mai maturi, mai mustrători şi cer mai multe de la copil cu cât acesta creşte şi sporeşte în lucruri bune sau rele. Îngerul îl ceartă pe copilul devenit adult, dar mereu este cu el şi niciodată nu se îndepărtează de el, oricâte lucruri rele ar face.

Aşa cum spune Acatistul Îngerului păzitor, el priveghează neîncetat viaţa fiecăruia dintre noi. Niciodată nu-l părăseşte pe cel care i-a fost încredinţat, atâta vreme cât trăieşte pe pământ, niciodată nu încetează a-l învăţa şi sfătui pe copil, ca şi pe adult, atunci când copilul a crescut, până la sfârşitul vieţii lui.

Am să vă spun o scurtă istorioară despre îngerul păzitor al unui copil care i-a fost încredinţat grijii lui. Am citit această poveste în Fraţii Karamazow a lui Dostoiewski.

Când s-a născut o fetiţă, Dumnezeu a trimis îngerul ei păzitor să o apere în toate zilele vieţii ei, până la moarte. S-o păzească de păcate, s-o înveţe, să n-o lase să cadă în ispite grele.

Când fetiţa a crescut, nu a mai ascultat de îngerul ei păzitor. Zadarnic îi sufla la urechea inimii cuvinte bune, degeaba o învăţa milostenia, rugăciunea şi iubirea de semeni. Fata devenea tot mai rea, mai nepăsătoare de suferinţa aproapelui, mai zgârcită şi cu inima prinsă de averea ei. Femeia devenise foarte bogată, nu dădea nici o firimitură de pâine vreunui sărac, ci punea slugile să-i izgonească pe cerşetori cu băţul. Îngerul ei era mereu întristat şi se gândea cu groază ce se va întâmpla cu sufletul femeii la moartea ei.

A venit şi ziua morţii şi a judecăţii femeii. Pentru păcatele ei cele multe şi pentru nemilostivirea ei faţă de săraci şi bolnavi, Dumnezeu a trimis-o în iad să stea în iazul de smoală, unde erau aruncaţi zgârciţii şi nemilostivii. Iar îngerul ei păzitor se plimba pe malul iazului de smoală şi plângea pentru sufletul pierdut şi se zbătea să-şi amintească dacă această femeie a făcut vreun bine în viaţa ei. Şi-a adus aminte că o dată, mergând cu căruţele cu recoltă la oraş pentru a o vinde, femeia a dat un fir de ceapă verde unui cerşetor. Atunci a alergat îngerul la tronul lui Dumnezeu şi, căzând cu faţa la pământ, a spus: ”Doamne, femeia aceasta a făcut o dată un bine. A dat un fir de ceapă verde unui cerşetor.”

Bine, i-a spus Dumnezeu, uite aici firul de ceapă, ia-l şi du-te pe malul iazului de smoală. Spune-i femeii să se prindă de firul de ceapă şi trage-o încet afară din iaz. Să fii cu grijă că firul de ceapă este foarte subţire şi se poate rupe uşor.

Îngerul a luat firul de ceapă şi s-a dus pe malul lacului. A strigat-o pe femeie şi i-a spus: ”Domnul Dumnezeu S-a milostivit de tine şi m-a trimis cu acest fir de ceapă. pe care tu l-ai dat odată unui cerşetor. Apucă-te cu grijă de el ca să nu se rupă şi eu am să te trag încetişor afară din iaz ”.

Femeia a făcut ce i-a spus îngerul. Acesta a început s-o tragă cu grijă afară din iaz. Când celelalte suflete au văzut că un înger o scoate pe femeie din smoală, s-au agăţat de poala rochiei ei gândind ca îngerul le va trage şi pe ele afară. Atunci femeia a început să-i înjure, să-i ocărască şi să-i blesteme, lovindu-i cu picioarele şi strigând: ”Lăsaţi-mă în pace, nemernicilor, eu am dat firul de ceapă, nu voi. Duceţi-vă în fundul iazului, blestemaţilor.”

În clipa aceea, s-a rupt firul de ceapă şi femeia a căzut înpoi în iazul de smoală. Şi îngerul a început să plângă din nou cu tristeţe.

V-am spus această povestioară ca să înţelegeţi că, într-adevăr, îngerul păzitor nu ne părăseşte niciodată, că el rămâne mereu credincios misiunii pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o pentru a mântui sufletul, pentru că el iubeşte sufletul încredinţat grijii sale, se roagă pentru el şi-i şopteşte la ureche numai sfaturi bune; el este conştiinţa noastră bună, care ne duce pe drumul mântuirii, dacă îl ascultăm. El se bucură cu bucurie mare când îl ascultăm şi plânge când ne prefacem surzi la sfaturile sale.

Fiecare fiinţă umană, bună sau rea, îşi are îngerul său păzitor. În clipa în care copilul se naşte, îngerul vine la patul lui, trimis de Dumnezeu, ca să-l înveţe, să-l apere de primejdii, de ispitiri, de influenţele rele ale diavolului şi ale oamnilor răi. Aţi observat că, în clipa în care eşti gata să săvârşeşti un păcat, o voce lăuntrică îţi şopteşte: ”Nu face asta.” Când un pericol necunoscut te pândeşte, acelaşi înger îţi suflă la ureche: ”Nu te duce acolo”, sau ”Fereşte-te de omul acesta” etc.

Dacă păstrezi în viaţa ta măcar o mică parte din puritatea copilăriei, o mică parte din inocenţa ta, atunci vei auzi glasul îngerului păzitor conducându-te neatins de vicisitudinile vieţii către un mai bun loc în societatea creştină, către o mai bună congregaţie ortodoxă, vei fi apărat de Dumnezeu şi sufletul tău va fi liber de orice frică, incertitudine şi îndoială şi vei avea curajul să înfrunţi nedreptatea, să iubeşti pe aproapele tău şi chiar pe vrăjmaşul tău. Vei păşi în lumina lui Dumnezeu.

Uneori poţi să-ţi vezi îngerul păzitor, nu ca o persoană, ci ca lumină, mai mult spirituală în partea dreaptă a capului tău, ceva deosebit faţă de lumina soarelui sau a unei lămpi. Este o lumină dulce care vine de sus şi-ţi pune în suflet o bucurie neînţeleasă. Atunci să înţelegi că îngerul tău păzitor este acolo, că încearcă să-ţi comunice ceva bun. Spune o rugăciune, curăţeşte-ţi inima şi mintea, amineşte-ţi că ai un prieten, cel mai credincios şi care nu te va părăsi niciodată, nici măcar în momentele tale de păcătuire. Adu-ţi aminte şi că un mesager al cerului te vizitează şi cântă-i: ”Vestesc cu glas mare, grija ta neîncetă pentru mine păcătosul, îngerul meu păzitor; căci, prin necazurile şi ispitirile care tulbură pacea sufletului meu în această lume frământată, tu te arăţi a fi grabnic ajutător şi mângâietor al meu.” (Condacul 6 din Acatistul Îngerului Păzitor)

Ingerul păzitor este de faţă în ultimele clipe ale vieţii noastre, el ne va lua sufletul şi ni-l va apăra de atacurile demonilor care vor spune că le aparţine lor din cauza multelor păcate săvârşite sau nespovedite. Îngerul le va răspunde însă că atâta vreme cât sufletul nu ne-a fost judecat şi condamnat, el aparţine lui Dumnezeu.

El ne va lua sufletul şi-l va duce în toate locurile pe unde am trăit şi ne va aminti tot ce am făcut bun sau rău în acele locuri. ”Iată, va spune el, aici te-ai rugat, dincolo ai ajutat un bolnav, aici ai dat ceva unui cerşetor, aici ai facut rău, aici te-ai mâniat, sau ai băut, sau te-ai lăcomit”, astfel că vom vedea toate faptele pe care le-am săvârşit în viaţa noastră. Conduşi de înger, vom vedea locurile de fericire ale sfinţilor şi apoi locurile de durere ale celor păcătoşi, pentru ca să înţelegem că Dumnezeu este drept, dar este şi bun, şi milostiv. Vom descoperi în această călătorie a sufletului sub conducerea îngerului nostru păzitor că şi noi am dat poate, unui sărac, «un fir de ceapă verde» şi îngerul va pleda pentru noi în faţa Judecătorului Suprem.

Şi dacă hotărîrea lui Dumneseu, din cauza multelor noastre păcate, va fi împotriva noastră, să nu uităm că îngerul nostru păzitor nu ne va părăsi, chiar dacă am ajuns în «iazul de smoală» şi că va căuta să menţină în noi nădejdea mântuirii din rău până la Judecata din Urmă când Dumnezeu, luând în seama căinţa noastră, va revărsa mila Lui peste noi şi vom fi mutaţi în Împărăţia Cerurilor, prin rugăciunea îngerului nostru păzitor. Amin.

Pr. Gheorghe Calciu

13 comentarii:

  1. Cit este de adevarat tot ceea ce scrie aici.Daca macar unu din 20 de oameni ar constientiza asta nu ar mai fi atita durere si atita rautate in lume.Este frumos sa crezi in INGERUL TAU PAZITOR si sa il asculti de fiecare data cind iti vorbeste.

    RăspundețiȘtergere
  2. bun gasit, tuturor!
    Am o intrebare si sper sa nu fie privita cu ostentatie:
    Bem tu scrii articolele sau ai lasat un pusti sa se joace pe "terenul" tau?

    Parerea mea: in loc sa dai citate din preoti, mai bine scriai istoricul "ingerilor".
    De cand dateaza "lumea angelica"?
    Etimologia cuvantului...
    Ce evolutie a avut in timp? cate institutii bisericesti au dezvoltat un cult si de ce anume etc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiind " terenul " meu draga Tzgulea te invit la respect si sentimente mai luminoase. Te invit si la cultura religioasa. Ai tu macar putintica idee cine a fost parintele Calciu ? Nu ti-as dori suferinta prin care a trecut, cu toate ca asa l-a cunoscut parintele Calciu pe Hristos.Iaca dau citatele unui om ce l-a cunoscut pe Dumnezeu si tu ma intrebi pe mine de ce scriu din gandurile "unor" preoti? Am scris ca " superioritatea strica claritatea " si uite ca in cazul asta claritatea a fost stricata.Am sa revin astazi cu mai multe citate ale unor oameni care l-au cunoscut intim pe Hristos.In acestia, DA, ma incred.Ma supara aceasta superioritate din coltul plapumei de acasa.Omului e mai drept in fata lui Dumnezeu in genunchi decat in picioare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doru, cazi in capcana de a interpreta gresit cele scrise, dar nu-i nimic, de aceea exista dialogul, pentru a explica si a ne explica.

    Nu am nimic cu parintele, Dumnezeu ma apara de asemenea "superioritate", am in schimb cu modul tau de a "transmite" celorlalti idei, pareri etc.!
    In loc ca sa facem istoria religiilor, facem religie!
    Eu credeam ca nu se doreste "indobitocirea" maselor, ci luminarea lor.

    Faceam referire la faptul ca ingerii sunt prezenti in mintea umana inca din antichitate (nu i-a descoperit vreun parinte acum).
    Era frumos si interesant un astfel de subiect, pentru a lumina mintea omului cautator in a-si explica unele lucruri si a le intelege.

    Uite-te la mesajul tau adresat mie si intreaba-te: este un mesaj crestin, in esenta? Nu-i suficient sa dam citate, sa-l respectam pe x si pe y daca noi nu am inteles ca a fi crestin este un mod de viata, nu un mod de oratorie.

    A da citate este facil si cred sincer ca oamenii ce-ti populeaza spatiul nu au nevoie de citate (gasesc din belsug pe net), ci au nevoie de modul tau de a privi lucrurile, de cunoastere si nu fragmente din dogme pliate pe context.
    De aceea te-am si intrebat daca scrie altcineva pe acest blog, ca nu ti se potriveste.

    Inchei spunandu-ti: sentimentele mele sunt luminoase, parearea ta este umbroasa, iar sentimentele sunt sincere si pozitive, de aceea am si intervenit.

    p.s. - din punctul meu de vedere omului ii sta mai bine vertical dar sincer, decat intr-un unghi de 90 de grade fals, mimat. Si la urma,urmelor, Dumnezeu cunoaste inima fiecaruia,indiferent de ce pozitie adopata.

    Toate cele bune

    RăspundețiȘtergere
  5. Tzugulea, aici e un spatiu intim in valurile navigarii pe internet.Ca tu esti sau nu de acord cu modul meu de a transmite informatii celorlalti...ce sa spun...e unghiul tau particular de vedere aici in sufrageria mea.Dar pentru ca este sufrageria mea, eu o tapetez cu ceea ce cred eu de cuviinta.Iar eu vreau sa o tapetez si cu lucruri despre Ortodoxia noastra pe care le cunoaste mai putina lume.Cand postez citate, o fac pentru ca ele se regasesc si in mine deopotriva, iar talcuirea lor e mult mai inteligibila din gura si mintea unuia ce l-a gustat pe Hristos infinit mai setos si in lumina decat mine.Probabil ca daca ai fi citit art de pe blog nu ai mai fi facut acea completare total inutila cu "din punctul meu de vedere omului ii sta mai bine vertical dar sincer, decat intr-un unghi de 90 de grade fals, mimat. " Este de la sine inteles ca e vorba de genunchii smereniei si ai sinceritatii.Dar probabil ca de asta exista dialog, ca daca nu ai inteles pana acum sa iti dai seama de acum incolo.De unde ai dedus tu ca ti s-a indus ideea ca Crestinismul este un mod de oratorie??? Probabil ca asta este impresia ta generala despre crestinism.Dar ca sa intelegi mai bine Crestinismul dintr-o perspectiva aplicata si nu explicata ,citeste doua carti de o valoare incontestabila : " Sfantul Inchisorilor " si " Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide . Citeste-le si cand termini revino pe blog cu parerri.Nu iti spun asta dintr-o necesitate de a-ti da peste mana sau de a te ofensa ci de a-ti aduce la cunostinta si o viziune mult mai tainica decat cea pe care o incercam de prin carti sau din gurile unor falsi reprezentanti ai lui Dumnezeu.
    " Fragmente si dogme pliate pe context " spuneai tu mai sus. Pentru asta iti recomand tot cartile citate mai sus.
    Tu ai o atitudine fata de tot ceea ce a scris parintele Calciu Gheorghe desre ingeri cam "intoarsa" din drum.Sa inteleg ca ai o problema generala cu Ortodoxia ? Vorbesti de dogma. Pai...cam orice are o dogma in spate.Orice religie si orice curent!De ce asta? Pentru ca pastreaza o unitate in care nu te pierzi.Ea este periculoasa in momentul in care devi orbit de ea si nu iesi din litera moarta a ei.Se mai intampla sa intelegi numai litera moarta a ei, sa o condamni neintelegand litera vie din launtrul ei.Si asta se intampla pentru ca omul nu este traitor.În Ortodoxie dogmele sunt adevăruri de credinţă revelate prin descoperire dumnezeiască. Ca urmare creştinii ortodocşi le consideră sfinte, veşnice, neschimbătoare şi necesare pentru mântuire. Dogmele nu descriu toată existenţa, ci acele laturi mai puţin sesizabile sau complet insesizabile necesare mântuirii.Pana si Lao Tzi care era impotriva dogmelor, fiind adeptul caii libere individuale dupa bunul plac, pana si el a stabilit fara sa vrea o dogma.A stabilit anumite adevaruri, iar ca oamenii sa ajunga la adevarurile respective trebuiesc respectati niste pasi.Acelasi lucru il intalnim peste tot , in toate religiile si curentele spirituale! Ai impresia ca Steineir nu a betonificat o dogma ? Ohoo.Nu poti sa faci in aceeasi oala, in acelasi timp si ciorba si mamaliga si fripturi.Nu iese nimic.Din cauza asta avem nevoie de un culoar cu torte ici colo si cu harti bine tocmite de cei ce au mai fost pe acolo ca sa putem ajunge la "comoara".Eu m-am nascut aici cu banul asta din comoara pe care scrie crestinism.Cand am deschis ochii si alveolele pulmonare cu asta m-am trezit.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am realizat ca mult timp m-am gandit si am verbalizat despre multe alte credinte, religii si numai despre asta in care m-am nascut nu am facut-o.Mi-am dat seama ca apreciam multi Sfinti si ma compleseau cu adevarurile traite de ei.Mi-am mai dat seama ca luam numai ce imi placea mie de acolo, restul (ceea ce nu imi convenea) il puneam pe seama nestiintei sau a unui adevar inteles mai rigid, sau mai saracacios al sfantului respectiv.Mi-am dat seama ca era foarte rusinos ce fac fata de mine.Mi-am mai dat seama ca foarte multi oameni fac asta si ca e un fel de curent cu pseudocrestinismul asta.Adica si pe sfintii aia care "ne convin" ii balacim dupa propriul plac.ok.
    Hai acum sa vorbim de crestinism fara a cuprinde ortodoxia sau catolicismul.Sa ne intoarcem de unde a izvorat adica la Hristos.Pai mai fratilor, daca Hristos a spus sa ne rugam asa si sa ne impartasim cu sangele si carnea Lui, de ce adaugiri mai e nevoie? Dar facem noi asa ? Avem aceasta grija necesara sufletului nostru? Sau stam acasa si comentam cu tastatura in brate? Daca stim ca trebuie sa postim, sa ne rugam cum spunea Hristos, sa ne impartasim cu Sfintele Lui Daruri, noi de ce nu o facem ? Credeti ca martirii din inchisorile comuniste care au ajuns mucenici intru Hristos (si ca dovada vie sunt sutele de moaste din groapa comuna de la Aiud)ar fi putut trece prin toate acelea fara sa tina cu dintii de Hristos si de dogma Crestina? Pai care era oare hrana lor sufleteasca ? Biblia, Filocalia si cartile sfinte.Adica cu alte cuvinte tineau de dogma crestina. Parintele Arsenie Boca le-a trimis sfintilor din puscaria de la Pitesti Filocalia, caci stia in ce sete de Dumnezeu traiau cei de acolo.Cand ne gandim cati si-au dat sangele si viata pentru dogma asta a noastra, cea crestina, cea care il marturiseste pe Hristos, adica Mantuitorul sufletelor noastre,cand ne gandim prin ce torturi si cata suferinta au indurat Sfintii nostri Mucenici din puscariile comuniste pentru a apara valorile acestei tari cat si unitatea sufleteasca intru Tatal, ar trebui sa ne luam singuri la palme de cate ori putem cand incercam sa mai demolam si sa batjocorim religia in care ne-am nascut, in care suntem botezati, indiferent de cum este ea.
    Cine vrea sa inteleaga cu adevarat aceasta dogma o poate citi in vietile acestor maritri cat si a tuturor sfintilor nostri.

    RăspundețiȘtergere
  7. Doru, multumesc frumos pentru raspuns.
    Din nefericire vorbim impreuna si ne intelegem separat (o caracteristica constanta a romanului).

    Inchei interventia mea spunandu-ti:
    a. sufrageria ta suntem NOI, toti, laolalta. Fara noi ar fi doar "plapuma" cu care ti-ai inveli nevoia monologarii;

    b. comentariul tau nu-mi este adresat mie, pentru ca nimic din ceea ce ai scris nu are legatura cu comentariul meu sau cu persoana-mi.
    Are legatura cu presupunerea ta.

    Nu am vorbit despre crestinism, nu am vorbit despre preotul evocat, am vorbit despre tine si abordarea ta. ATAT si nimic mai mult...

    p.s - nu dogma pastreaza unitatea, ci simtirea (implicit trairea intru' simtire)!
    Dogma pastreaza doar institutia.
    Toate cele bune si fie ca sufrageria ta sa fie din ce in ce mai mare!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce bine ma simt in sufrageria ta Doru, e atata lumina, puritate, iubire Dumnezeiasca in sufletul tau.Sunt o victima a sistemului comunist, am copilarit intr-un gulag comunist si ma bucur ca ii faci cunoscuti pe parintii nostrii care au fost deportati,prigoniti,torturati.Mi-ai dat multa speranta si ca sa te conving sa mergi mai departe, o sa-ti spun cateva intamplari scurte referitoare la ingerii nostri pazitori.Atunci cand am facut o fapta buna si m-am culcat foarte bucuroasa, m-am trezit brusc cu o lumina alba, diafana in frunte iar atunci cand am gandit rau la adresa unor preoti lacomi, m-a plesnit ingerul in fata,cu zgomot parca mi-ar fi pocnit un bec drept in frunte, cu mult zgomot.Multumesc bunului Dumnezeu ca te-am descoperit de la emisiunea d-lui Oreste.Vrei sa-ti cunosti roadele muncii tale? Afla ca familia mea iti citeste site-ul ca ne-am propus si fim mai buni, sa-i iertam pe cei care ne-au aruncat in camp, am dormit in bordeie unde noi copii imparteam strachima de lapte cu serpii care nu ne facu rau. A fost cazul unui copil care il batea pe sarpe in cap cu lingura de lemn si-i spunea sa manance si dumicati nu numai lapte. Doamne Ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  9. din "discutia amicala" pe care ati avut-o in "sufrageria" d-lui bem... nu am inteles decat ca sunteti doi masculi care se lupta pentru pozitia "alpha". eu sunt un mic copil prost care a citit povestioara si i-a placut, m-a linistit, aveam nevoie de ea ... si de citatele din ea... dle bem iti multumesc ca m-ai primit in "sufrageria" ta si mi-ai spus povestea, dle tzugulea... si tie iti multumesc... ca ai cerut si un alt subiect, se vede ca esti un baiat destept care vrea sa se "ridice", sa stie mai multe. dle bem daca aveti cunostiinte sau povesti despre ceea ce vroia dl tzugulea sa discute sa stiti ca si eu sunt curioasa sa aflu mai multe... si sincer... as vrea ca acea istorie, daca se poate, sa fie tot sub forma unei/unor povesti. dle tzugulea daca dvs stiti mai multe povesti sau credeti ca puteti explica tainele lumii, pe intelesul unui copil prost ca mine, va invit in sufrageria mea la o cana de "impacare" si o poveste la gura sobei pe care n-o am...

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna imi pare rau ca copii astia care se lauda....in fata pritenilor....ca vezi doamne....cine sunt ei ca vorbeste...urat chiar si de Dumnezeu sau critica...cuvantul lui....Nu va mai luati de preoti ca o sa regretati...nimeni nu zice sa faci ce fac ei....sa faci ce spun ei pentru ca ei stiu cel mai bine istoria.....Crezi ca sunteti mai interesanti daca puneti intrebari de (prosti)??? Pacat ca s-a dus lumea....de rapa....pacat ca in loc sa multumim....doamnului ne punem intrebarea daca mai exista! Dar o sa vedeti.....ca o sa-i strigati numele....si poate e prea tarziu..... Invata sa fi om prima data si dupa accea judeca.....un suflet pur! Asta nu va fi nicodata!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cred si raman in credinta mea... asta trebuie sa facem! Dar, nu stand in casa, ci mergand la slujele de duminica, tinand posturile de peste an, spovedindu-ne, impartasindu-ne. Altel, sigur, ramanem <forme - fie ele de lumina, dar fara fond. Nu sunt o practicanta, cum se spunem, dar asta cred si sa ma ajute Dumnezeu sa urmez calea prin si mai mult sarguinta... Nu e de ajuns doar sa crezi... Credinta trebuie sa dea si roade... Asa sa ne ajute Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere