miercuri, 29 decembrie 2010

Iluziile optice ale Eului


„Cea mai gresita imagine pe care omul o poate avea in minte este Dumnezeu”, spunea in urma cu cateva decenii sfantul parinte Arsenie Boca.
M-am gandit sa scriu cateva cuvinte despre o teorie care circula prin lumea intreaga, prin documentare si filme. Exista o speculatie care poate duce omul, zdravan, pe aratura si ca sa o iei pe aratura cu mintea nu este nevoie decat de un singur neadevar amestecat in adevar. Anumite religii pagane afirma ca Dumnezeu nu este alceva decat suma creatiei sale, urmand ca la sfarsitul timpurilor , Dumnezeu sa se reintregeasca . Cu alte cuvinte Dumnezeu este numai liantul cosmic, inteligenta cosmica manifestata in parte sau in parti, El neexistand ca entitate suprema, coordonatoare a tot ceea ce misca nu numai in universul material. Se mai spune ca Dumnezeu este energia care ne inconjoara, energia ce sustine universul, noi fiind mai departe, parte clara din Dumnezeu putandu-ne considera cu totii fii directi ai lui Dumnezeu asa cum a fost si Iisus Hristos. Dupa moarte noastra urmand ca Dumnezeu sa se „compuna” din aceasta energie interioara corpului uman si anume sufletul.

In concluzie Dumnezeu nu este alceva decat…un fel de energie inteligenta care exista peste tot in univers si cam atat.Evident ca in urma acestei teorii ar fi inutil sa te rogi pur si simplu unei energii, asa ca dezvoltarea omului se bazeaza, in aceste conditii, pe propriile puteri fara a fi nevoie de ajutorul cuiva…Si daca e vorba de vreo revelatie, ea se produce in urma conexiunii totale cu energia universala sau in termeni mai noi, cu matricea. Adica ne contopim cu informatia pura din “tot”, ajungand in acest fel ca acest “tot” sa ne umple de adevar.
Aceste idei au umplut lumea la ora actuala. Poate parea total nevinovata aceasta expunere, nu? In coditiile acestea, fata de cine sa ne smerim? Pentru ce sa luptam in esenta? Numai pentru o dezvolatre morala a omului? Mai este nevoie oare sa recastigam vreo conditie angelica pe care se spune ca am avut-o inainte de cadere? Mai este nevoie de vreo “impacare” cu Dumnezeu? De vreo slujire fata de Dumnezeu ? Mai este nevoie sa picam in genunchi in rugaciune ca forma de smerenie in fata creatorului ? Mai spune cate unul : “ ce nevoie este sa pici in genunchi?” , “ omul nu trebuie sa slujeasca nimanui, ce prostie mai este si asta? “ ; “ de ce sa-mi cer iertare, Dumnezeu nu ma judeca! “ ; “ si eu pot deveni Dumnezeu, doar sunt o parte din el “ ; “ Dumnezeu este lege si atat “ si cea mai intalnita : “ Dumnezeu vrea omului binele asa ca trebuie sa cautam a iesi in afara suferintei, sa cautam binele, confortul, dezvoltarea fara suferinta caci suferinta nu face decat sa coboare omul, sa-l inraiasca! “
Dar oare cine vorbeste in spatele acestor cuvinte? “Da-I cezarului ce-I al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” , parca asa era, nu? Ca sa-I dam cezarului ce este al cezarului, atunci trebuie sa o facem tot prin caile cezarului si tot cu ajutoul lui, caci daca cezarul nu ar fi, nu ar mai fi nevoie sa ii dam ceva, nu?Si ca sa-I dam cezarului ce este al sau, el trebuie sa se aplece putin ca sa primeasca tributul tau.Chiar daca e vorba de institutii, ghisee, birouri…el se apleaca sa ia ceea ce ii este cuvenit.
Pai nu este asa si cu Dumnezeu? “Zecimea” noastra sufleteasca si chiar mai mult decat atat, tot sufletul, trebuie darit lui Dumnezeu cu constiinciozitate dar prin caile aduse de Tatal nostru.Noi nu putem da nimic lui Dumnezeu fara directa colaborare cu lumea Sa si cu El. Noi nu putem lua “liftul” singuri direct catre El. Si ca sa lucram pentru acest dar, acest tribut de recastigare a conditiei noastre supra angelice ( caci este spus de Sf.Ap. Pavel ca oamenii ii vor judeca pe ingeri la sfarsitul timpurilor ) avem nevoie de esenta primordiala….iubirea de Dumnezeu! Din iubirea de Dumnezeu vine si smerenia si toate celelalte virtuti minunate, semn ca Dumnezeu incepe sa-ti vada tributul. Important este ca in adevar nu vede decat El acest lucru, omul nu poate vedea.Atunci cand omul vede, apare mandria si strica totul. Probabil ca despre acest tip de “vedere” este vorba si in geneza atunci cand Adam iese din orbire.

Deci printr-o lucrare continuua, prin actiune sa spunem, prin rugaciune si dialog permenent cu Cel ce ne-a creat, putem reveni la Adamul fara de pacat. Meditatia vine ca o completare a acestui lucru.Dar nu meditatia astrala ci cea din duh, din traire si iubire dedicata fata de Dumnezeu.Acest dialog permanent si sincer il reveleaza in inima pe Dumnezeu Tatal, Hristos si Sfantul Duh.
Din acest motiv, oricat am medita si am calatori prin fel si fel de lumi astrale sau oricat de morali am fi, fara acest dialog, adevarul ramane in urma noastra. E ca si cum am spune ca morala tine de religiozitate si sufletul de credinta. Religiozitatea este in van atata timp cat credinta sufletului nu se manifesta…
Dummnezeu nu poate fi nici macar imaginat sau banuit cu o minte limitata intr-o adunatura de oase, avand in vedere ca Dumnezeu este nelimitat.Pana si adevarul suprem il percepem in parte. Din acest motiv nici un om de pe pamant oricat de sfant, luminat si revelat ar fi fost, nu a putut cuprinde intreg adevarul, nu l-a putut percepe in totalitate pe Dumnezeu.Si asta pentru ca omului ii este imposibil datorita limitarii lui intr-un cadru spiritual nelimitat, infinit. Nu l-a putut cuprinde nici Lucifer care era cel mai frumos si luminos inger din ceruri una dintre creatiile marete ale lui Dumnezeu. In momentul in care Lucifer a vrut sa cunoasca tainele creatiei si sa-l “descopere” in mintea lui pe Dumnezeu, dupa cum stim cum totii, a picat in dizgratie devenind diavol. In afara Sfintei Treimi, nimeni nu poate avea habar de intreaga minunatie a tainelor lui Dumnezeu.Si vorbim aici de ingeri, arhangheli, virtuti, puteri, heravimi, serafimi si toate cetele ingeresti….si acum ganditi-va la omul de pe pamant, acela sfant. Dar ce sa mai zici de noi, cei care bajbaim prin viata si incearcam sa scoatem capul la suprafata?! Putem intelege noi oare prin mintea noastra toate aceste lucruri marete?Sa ne uitam catre capatul acestei scari si sa vedem real unde ne situam noi ca oameni si de aici sa vedem si pretentiile pe care le avem in cunoastere…caci distanta asta si maretia ar trebui sa ne smereasca.
Din acest motiv, noi, Crestinii, sustinem ca Hristos este Calea, Adevarul si Viata, adevarul fiind revelat de Dumnezeu Fiul cel din Treime. Legea noua inseamna si legea revelata, de aceasta data direct de la sursa. Nu poti compara pe nimeni cu Dumnezeu insusi, cu Hristos, oricat de revelat a fost acel om. In concluzie adevarul nu s-a putut manifesta in toata splendoarea sa pana la venirea lui Hristos. Iar, eu daca cunosc acest lucru (vorbind pentru orice crestin) , sa nu tin cu dintii de adevarul pe care Dumnezeu mi l-a revelat? Brancovenii au dat dovada de acest lucru pana la capat si s-au sfintit.
Cel mai important este sa nu impui, sa nu vrei sa dovedesti ceva, sau sa nu obligi pe nimeni in nici un fel si chip cu credinta ta.Dovedeste-o practic, aplicat, pana la capat si oricine il va respecta pe Dumnezeul in care tu crezi.Asta este cel mai important! Daca L-ai descoperit, apara-ti adevarul pana la capat asa cum au facut si Brancovenii.Au tinut de sigiliul lor de crestini curati, au urmat verticalitatea sufletului, caci cea morala oricat de verticala ar fi, la un moment dat tot se indoaie putin.
Discutiile de convingere sunt doar o irosire de energie de multe ori angrenate de fel si fel de entitati energofage. In fata unui ateu niciodata nu ai argumenete care sa-l convinga si asta pentru ca problema nu este una de natura mentala ci sufleteasca. Si cel mai bun pansament este rugaciunea pentru sufletul lui.
Noi cu totii avem nevoie de pansamente si in noi cu totii exista acel doctor al rugaciunii care poate veghea asupra celor din jur.Ce minunatie ar fi ca tot omul sa se roage pentru seamanul sau, ce tesatura frumoasa ar fi aceasta lucrare a rugaciunii. Elibereaza energii uriase.
Trebuie sa lucram unii pentru altii asa cum si Hristos spunea :” Eu nu am venit ca sa mi se slujeasca ci sa slujesc” . Deci calea catre Dumnezeu este prin cel de langa tine si prin slujirea ta fata de el. Nu sunt povesti ci adevaruri pe care toate lumea le simte si le cunoaste in strafundul ei dar nu le accepta din mandrie.
Manifestarea ultra religioasa a unora sau discutiile incrancenate pe fel si fel de subiecte cu impunere si dictatorialism, chiar daca se afla si in sanul bisericii, nu trebuie sa ne departeze in nici un fel de credinta noastra reala si adevarata si nici de biserica. Lucrul ingerilor cazuti este sa te intoarca de la drumul catre Dumnezeu. Sfantul cuvios Andrei cel nebun pentru Hristos povestea ce vedea in spatele valului in biserica, cum incercau ingerii cazuti sa-I scoata din biserica pe oameni cu fel si fel de ganduri si impresii sa chiar stari de rau fizic.Nu uitati ca lupta nevazuta dintre aceste doua planuri se duce acolo unde este sursa de intoarcere catre Dumnezeu, acolo unde se afla lumina binecuvantata a Domnului pentru om, chit ca e vorba de Biserica, de manastire sau de alt loc in care sufletul se afla in comunicare cu Tatal.Cu cat este mai multa sfintenie cu atat ispita vine mai puternic si in forme mai dure.Sa nu uitam cazul multor sfinti, printre care si Iacov Talikis de la manastirea Sf David in Grecia care in urma posturilor si vietii dure pe care o ducea pentru eliberarea de sub robia patimilor si a pacatului in trup, diavolii ii apareau fizic in camera si-l luau la bataie intr-un asemenea mod incat il lasa imobilizat la pat saptamani intregi. Calugarii din manastire erau de-a dreptul socati sa-l vada pe batranel intrand in chilie sanatos si nevatamat ca dupa un timp sa-l descopere intins in pat plin de rani si lovituri serioase.Fericitul parinte povestea ca numai atunci cand aparea Sfanta Fecioara, diavolii dispareau.Puteti citi carte despre viata lui, este minunata!
Spun toate acestea pentru ca intr-o realitate mai concreta decat aceasta, in cea din spatele valului, exista o continuua influenta si lupta din partea ingerilor ce stau langa noi pe acest pamant cat traim in trup.Vorbesc si de cei intunecati cat si de cei de lumina. In viata Sf Cuvios Andrei cel nebun pentru Hristos sunt multe pasaje in care inainte vazatorul asista la discutiile dintre cei cazuti despre oamenii din jur.Asa a aflat de pilda, cum ca cel care merge in fata lui, boier de seama, va muri in trei zile.Cei intunecati mergeau in spatele boierului, erau vreo 2, 3 la numar, si vorbeau ce o sa spuna la judecata sufletului despre ispitele in care picase omul si despre dreptatea lor in fata faptelor omului.Abia asteptau sa moara boierul peste trei zile, cand ii venea sorocul. Astfel i-a spus sfantul despre toate greselile boierului, ca va muri in trei zile si sa se roage amarnic pentru iertarea pacatelor lui, ca la judecata de dupa moarte sa-l poata ajuta mai mult ingerii lui buni.Cu toate ca suna ca un basm pentru unii, realitatea este aceasta.
Deci apropierea cu adevarat de Dumnezeu…nu este asa…trilu rilu, cugetari si misticisme ci aplicat direct prin renuntarea la patemi si mandrie.Iar acest lucru nu poate fi sustinut real decat cu ajutorul Domnului, prin rugaciunea , nu cea comoda din pat, ci in genunchi. Pici de atatea ori in genunchi in fata oamenilor din jur prin fel si fel de imprejurari si sa nu pici in genunchi in fata celui ce te-a creat? Oricum, cand pici in genunchi, nu te astepta sa fie comod, nu va fi comod nici pentru cei ce te paraziteaza incontinuu si-ti vor pune piedici ca sa renunti cat mai repede.Important e sa sti asta dinainte. Si parintele Rafail Noica spunea ca in ultimul timp, din cauza vremurilor pe care le traim si al razboiului nevazut, calugarii au nevoie de timp pentru un acatist de trei ori mai mare decat aveau pana acum.Si asta din cauza ispitei marite.
In concluzie, nu renuntati la colaborarea cu Dumnezeu crezand ca prin propriile puteri va puteti mantui.Daca sunteti crestini, descalciti mai intai itele credintei in care sunteti botezati. Spun asta pentru ca multi ne avantam in a cunoaste mai mult alte religii si alte gandiri si moduri de a percepe lucrurile, fara ca macar sa avem cunoastere despre complexitatea credintei in care suntem botezati.Daca nu pornim cu o temelie, cu o structura, ne putem pierde foarte usor in toate impresiile din jur si mai ales in cele ale altor credinte cu alte moduri de gandire total diferite noua. Ca vorba aia, daca nu ai clasele 1-4 si cineva te convinge ca 2x2 egal cu 12 si tu de acolo incepi si le spui si altora la fel de nestiutori ca tine ca 2x2 egal cu 12, atunci nu faci decat sa o tii pe aratura!
Vad atata puritate in pruncul meu si in toti ceilalti copilasi din jurul meu, atat dezinterez, atata bucurie, atata incredere ca ceva il prinde chiar daca se loveste,atata dedicare si interes placut sufletului pentru tot din jur, ceva plapand si maret in acelasi timp, incat ma gandesc cat de minunat era omul inainte de caderea in pacat.Ce muzica minunata plutea inlauntrul lui. Si pruncii poarta o muzica a lor speciala, unica, un ritm ca forma a unei vibratii unice spirituale. Daca va separati de zgomotul exprimarii descoperiti o muzicalitate a copilui cu toate starile lui manifestate de tristete sau bucurie, de manifestare a personalitatii sau de obedienta in fata mamei , toate exprima muzica din sufletul lui.Si miunat este ca toti pruncii au aceasta muzica pura, curata, divina inlauntrul lor.
Pablo Neruda sfarsea cu un vers intr-un poem al sau : “ Doar rabdarea, rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.Totul depinde de cum o traim…”

La multi ani si sa treceti cu toate darurile si experientele folositoare catre 2011! Sa fiti sanatosi ca sa-i puteti bucura pe altii, sa fiti iubitori ca sa-i fericitii pe cei din jur si sa fiti blanzi ca sa aduceti pace tuturor si atunci sufletul sa va fie linistit!

La Multi Ani!

joi, 12 august 2010

Semnele inceputului sfarsitului si lumea cu camasa noua


Lumea poarta o camasa invechita, ponosita, rupta pe alocuri ,daca nu peste tot, plina de praf si urat mirositoare.Omul cu greu isi mai da seama despre acest lucru. Candva era o camasa minunata, alba, stralucitoare, cu cingatoare aramie si usoara ca sufletul. Cu cat omul a iesit cu mintea din propria-I treime, camasa fiind uitata si nespalata atat timp si amar de vreme, ajunge sa se zdrentuiasca asemeni hainelor celor ce cersesc.Asa si sufletul ajunge sa cerseasca din conul de umbra in care pica si in care omul il baga din indiferenta.Cerseste asemeni cersetorului ce-l prefigureaza pe Hristos printre oameni, tanjind dupa un dumicat sub forma de rugaciune si meditatie.Este ca si cum ai spune ca-ti faci o pomana tie insuti pentru a iesi din intunericul in care dormi.
Acum timpurile impun de la Sine o camasa noua, o fortareata sufleteasca a increderii totale si redescoperirii lui Dumnezeu.Impunerile de acest gen si procesul firesc de epurare se fac cu jertfa pentru consacrare.Se spune ca pana si alesii vor fi sacrificati in final.Nu stim cand va fi acest final si nici nu spun ca este acum intr-un an, doi, dar sunt sigur ca pasim pe inceputul lui.Tot ce se intampla in jurul nostru nu face decat sa indeplineasca profetiile. Probabil in aceste vremuri, biserica ar trebui sa-si manifeste apostolicitatea peste tot in lume. Daca moastele descoperite in Bulgaria sunt cu adevarat cele ale lui Ioan Botezatorul, acesta poate fi luat ca semn al timpurilor ce sunt si ce vin.Descoperirea nu este intamplatoare ca timp si moment si nu este doar o revedincare istorica ci contureaza si un simbolism in spatele vazului.Sa nu uitam ca Ioan Botezatorul este cel care il vesteste pe Hristos acum 2000 de ani si vorbeste despre imparatia cerurilor.Acest simbolism poate determina si o aparitie reala in acest sens a unui om ce va pregati Calea Lui.In acelasi timp un altul se va opune. Astazi lumea poate fi considerata un desert in care daca strigi despre Calea lui Hristos si despre imparatia ce va sa vina, nu te aude nimeni sau daca te aude te ignora cu violenta.Este un timp ce poate prefigura o aparitie asemanaoare cu cea a Sf.Ioan Botezatorul.Mai mult decat atat, omenirea mai este in continuare sprijinita de trei oameni ce nu au murit ci s-au pastrat intregi, cu trupul in viata, din porunca Domnului. Dupa cum spune si Sfanta Scriptura si povestea frumoasa a Sf.Cuv.Andrei cel nebun pentru Hristos cu Epifanie :
-“ Este adevărat ceea ce se spune, că tunetele şi fulgerele sunt pricinuite de Proorocul Ilie, alergând cu carul său deasupra norilor şi urmărind un oarecare balaur?

- Nu, fiul meu, nu este aşa. Trebuie să fie omul peste măsura de prost ca să primească aşa ceva. Acestea le-au plăsmuit oamenii cei nebuni cu mintea lor. Unii, asemenea acestora, au spus şi că Hristos făcea înaintea iudeilor păsări de lut şi, dându-le suflare, le lăsa să zboare sau mai ziceau că zăpada este făina care cade din cer şi altele asemănătoare. Câte lucruri deşarte şi mincinoase au scris ereticii! Pe acestea fiecare creştin trebuie să le lepede.

Aşadar Ilie nu s-a ridicat la cer, nici nu şade în car, pentru că "nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel Ce s-a pogorât din cer, Fiul Omului, Care este în cer" (Ioan 3,13). Are însă darul de a-L face milostiv pe Dumnezeu şi sa trimita ploaie pe pământ în zile de secetă.

Ilie trăieşte încă şi este cu trupul său, dar nimeni nu-l cunoaşte. Trăieşte şi Enoh şi are legătură cu mulţi, dar nimeni nu-l recunoaşte. Traieşte şi Ioan Teologul. Există şi trăieşte în lume ca mărgăritarul în noroi. A fost lăsat cu trupul pe pământ ca un trimis al lui Iisus Hristos, ca să-L facă milostiv faţă de păcatele noastre şi să-L oprească să ne şteargă de pe faţa pământului de fiecare dată când, cu dreptate se porneşte asupra-ne mânia Sa cea dreaptă, văzând greşalele noastre înmulţindu-se.”

In cartea Apocalipsei este scris: „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei şi vor prooroci o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului pământului. Şi de va vrea cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi-i mistuie pe vrăjmaşii lor; şi de va vrea cineva să-i vatăme, acela trebuie tot aşa să fie omorât. Aceştia au stăpânire să închidă cerul, ca să nu plouă ploaie în zilele proorociei lor, şi stă¬pânire au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei si-i va birui si-i va omorî”
Vezi Proorocul Isaia, care traieste cu 850 de ani inainte de venirea Domnului, la capitolul 60 intreaba de avioane,pentru ca el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se intrec cu norii; si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulbura vazduhul? (Isaia 60, 8).
Toti sfintii parinti cat si proorocirile din Sfanta Scriptura spun ca timpurile vor incepe atunci cand cel de-al treilea templu al lui Solomon va fi reconstruit, acesta este una dintre cele mai importante proorociri pentru noi crestinii in recunoasterea vremurilor.Despre acest subiect am scis un intreg articol si pe blog.Pe scurt, evreii vor sa reconstruiasca cel de-al treilea templu al lui Solomon pe vechiul amplasament unde acum este cel de-al treilea punct sensibil al credintei musulmane, Moscheea lui Omar. Piatra din care va fi construit templul este deja pregatita, taiata dupa metoda veche fara a folosi unelte de fier.Toate obiectele ritualice cat si costumul de ceremonie al inaltului preot ce va fi inscaunat – antihrist in viziunea crestina – sunt deja gata si le puteti viziona chiar si pe youtube.
Un sfant rus spunea in urma cu vreo 60 de ani ca atunci cand in Rusia cupolele bisericilor vor fi poleite cu aur atunci va incepe sfarsitul.Dar nu l-a luat nimeni in seama pentru ca la vremea lui toate bisericile erau poleite cu aur.Dupa putin timp s-a instaurat comunismul condus de Stalin iar acesta a dat ordin sa fie luat tot aurul de pe cupole si din biserici , ramand cupolele bisericilor pustiite de bogatie.Dupa caderea regimului comunism prin 90 si ceva Patriarhia s-a apucat sa refaca cupolele bisericilor tot cu aur.Deci profetia s-a implinit.
Sfantul Cosma al Etoliei spunea prin anul 1750 : “din scoli vor iesi lucruri pe care mintea voastra nu si le poate inchipui, veti vedea in camp carute fara dobitoace alergand mai repede decat iepurele.Va veni vremea cand locul acesta va fi incins cu un fir, cand oamenii vor vorbi din locul acesta la Constantinopole ca si cand ar fi in aceeasi camera.Veti vedea pasari ce arunca foc in lume.”
Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul, vorbeste in apocalipsa despre pecetluirea intregii omeniri, adica insemnarea ei cu 666 numarul omului.Deja nu prea mai putem cumpara sau vinde fara codul de bare.Romania sta bine la acest capitol insa tarile dezvoltate sunt deja sub puterea codului de bare.Dupa cum vedeti si in Romania pietele cu tarani deja incep usor, usor sa dispara, lasand locul super marketurilor.Taranii cu hrana naturala, mai sanatoasa, vor disparea de pe piata in curand lasand loc importurlor cu rosii de plastic sau celor crescute in conditii de viata artificiala.Zilele trecute imi povestea un muzician de New York ca alimentatia a ajuns o problema foarte mare in America.Imi spunea ca este aproape imposibil sa faci rost de legume si fructe pur naturale asa cum este la noi pe piata.Evident ca l-am intrebat “ dar cum sunt legumele la voi?”. Si-mi spune : “ spre exemplu, rosiile, sunt tinute in niste cladiri mari, adica depozitate acolo cand sunt verzi si dupa vreo 2 saptamani camerele respective sunt stropite cu niste substante si gaze care le fac sa se coaca si sa arate impecabil.Asta se intampla si din cauza faptului ca in New York sunt 20 de milioane de oameni si consumul este foarte mare.Trebuie sa fi foarte bogat ca sa iti poti permite sa faci rost de mancare naturala 100 %.”
Prezentam intr-un articol pe blog un clip despre substantele toxice care sunt folosite mai in toate produsele de pe piata. Proorocirile vin si spun ca in timpurile de pe urma manacarea si apa va fi ca otrava.Bunicul meu a trait pana la varsta de 102 de ani si cred ca i s-ar fi parut de-a dreptul ireal sa trebuiasca sa isi cumpere apa pentru ca cea de la robinet nu mai este buna, de altele nici nu mai vorbesc. Bucurandu-ma de prezenta aparitiei fiului meu pe lume in urma cu trei luni, aam inceput sa ma intreb serios cum sa ii fac hrana cat mai naturala.Ma gandesc ca este nesanatos ca un om sa traiasca o viata intreaga cu hrana toxica, nu?Descopar ca si pe piata la tarani, o mare parte din legume si fructe sunt importate sau crescute cu seminte din : Olanda, Belgia, Brazilia si altele.Acum s-au prins ca lumea cauta produse romanesti si te pacalesc pe fata.Mai ramane solutia cunostintelor de pe la tara care sunt cat de cat sigure.Ma uit acum in jurul meu si ma intreb ce nu are cod de bare, sa vedem……painea si probabil furculitele.Apa are si ea aceeasi suferinta. Bineinteles ca daca stai sa analizezi la rece, codul de bare nu este decat o solutie pentru organizarea produselor de piata a 6 miliarde de oameni.Si chiar faptul ca matricea de baza pentru recunoasterea codului de catre calculator este compusa din trei de 6 ai putea spune ca este banal.Dar cand stai sa te gandesti ca cineva a spus acest lucru in urma cu 2000 de ani si ca multi altii au proorocit-o cu multe sute de ani in urma, atunci chiar te poti intreba daca nu cumva aceasta “prostie” nu are si o noima de adevar. Si daca are o noima de adevar, care este acela? Chiar daca aceasta nu ar fi gandita pe fondul unui plan diabolic, simplul fapt ca profetia se implineste chiar si printr-o “ coincidenta” ar trebui sa trezeasca mintea umana. Imaginati-va cum ar fi ca in aceste timpuri sa apara doi propovaduitori ai imparatiei Domnului, care sa mearga din tara in tara si sa vorbeasca deschis prin piete ? Cum ar fi tratati? Cum ar fi vazuti chiar si de noi ce judecam fel si fel de lucruri? Nu oare ca pe niste nebuni? Probabil vom asista si la acest lucru dupa reconstructia templului de la Ierusalim. Important este ca omul sa nu traiasca nelinistea cea rea ci cea sufleteasca, cea care readuce constiinta la Dumnezeu, la Hristos si la propria identitate, munca cu sine insusi si zdrobirea patimilor.Nu contemplarea este solutia ci aplicarea directa de zi cu zi a lucrului cu sufletul.Din aceasta cauza intelepciunea este sa nu te ingrijorezi pentru iluzie si materie mai ales cand ea este zguduita din temelie de catre insusi Tatal nostru pe care cu greu il recunoaste omul si il gaseste. Iubirea fata de Tatal este si in facerea voii Sale.
Sfantul Efrem Sirul (306 - 374) a lasat in urma urma sa profetii despre timpul Domnului dupa ce a trait in duh experiente Dumnezeiesti. Cateva din lucrurile spuse le gasiti mai jos :
“ După îngăduinţa Dumnezeului Celui Sfânt, va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă s-a înmulţit păgânătatea lumii, şi pretutindeni, tot felul de lucrări rele se lucrează. Şi pentru aceasta, Preacuratul Stăpân va slobozi duhul înşelăciunii, ca să ispitească lumea pentru păgânătatea ei, de vreme ce oamenii au voit a se depărta de Dumnezeu şi a-l iubi pe vicleanul (2 Tesaloniceni 2, 11).
Când va vedea necazul acela nemângâiat, făcut pretutindeni, peste tot sufletul care nu va avea de nicăieri mângâiere, iarăşi nici slăbire, pe pământ şi pe mare; când va vedea toată lumea tulburată şi va fugi fiecare să se ascundă în munţi, unii adică murind de foame, iar alţii ca ceara topindu-se de sete. cumplită şi nu va fi cine să-i miluiască pe ei; când va vedea toate feţele lăcrimând şi cu dorire întrebând dacă se mai află oare vreun cuvânt al lui Dumnezeu pe pământ. Şi nicăieri nu-l va auzi.
LUAŢI AMINTE, FRAŢII MEI, LA COVÂRŞIREA FIAREI ŞI MEŞTEŞUGIRILE VICLENIEI, CUM DE LA PÂNTECE ÎŞI ÎNCEPE LUCRAREA: CĂ DUPĂ CE SE VA STRÂMTORA CINEVA DE LIPSA DE BUCATE, SĂ FIE SILIT A PRIMI PECETEA ACELUIA, PĂGÂNESCUL CHIP, DAR NU PESTE TOATE MĂDULARELE TRUPULUI, CI PESTE MÂNA DREAPTĂ, AŞIJDEREA ŞI PE FRUNTE, CA SĂ NU AIBĂ STĂPÂNIRE OMUL A SE PECETLUI CU MÂNA DREAPTĂ CU SEMNUL SFINTEI CRUCI, IAR PE FRUNTE NICIDECUM A SE ÎNSEMNA CU SFÂNTUL NUME AL DOMNULUI, NICI CU PREASLĂVITA ŞI CINSTITA CRUCE A LUI HRISTOS ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU. CĂ ŞTIE TICĂLOSUL CĂ, DACĂ SE VA PECETLUI CINEVA CU CRUCEA DOMNULUI, SE RISIPEŞTE TOATĂ PUTEREA, LUI ŞI PENTRU ACEASTA PECETLUIEŞTE DREAPTA OMULUI, CĂ ACEASTA ESTE CEA CARE PECETLUIEŞTE TOATE MĂDULARELE NOASTRE. ASEMENEA ŞI FRUNTEA, CARE ESTE CA UN SFEŞNIC CE POARTĂ PE FAŢĂ FĂCLIA LUMINII, ADICĂ SEMNUL MÂNTUITORULUI NOSTRU.
Iar Domnul nostru va veni pe pământ pe nori luminoşi, ca un fulger înfricoşat (Matei 24, 27-28). Dar vrăjmaşul nu va veni aşa, că este viclean. Se va naşte, cu adevărat, dintr-o fecioară spurcată care va fi unealta lui. Şi nu el însuşi se va întrupa, ci cu acest fel de chip va veni preapângăritul, ca un fur, ca să înşele pe toţi: smerit, liniştit, urând cele nedrepte, dinspre idoli întorcându-se, evlavia mai cu seamă cinstindu-o, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, prea cu bună aşezare, blând către toţi, cinstind cu cuviinţă neamul iudeilor, fiindcă ei aşteaptă venirea aceluia. Şi, pe lângă toate aceste senme, va face arătări şi înfricoşări cu multă stăpânire. Se va făţărnici cu vicleşug, să placă tuturor, ca degrabă să fie iubit de către mulţi. Daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta şi cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat.
Şi după ce multe noroade şi gloate vor vedea nişte fapte bune ca acestea şi puteri, toţi cu o socoteală se vor face şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alţii: “Au, doară, se mai află vreun om bun şi drept ca acesta?” Şi, mai mult, poporul cel ucigaş al iudeilor îl va cinsti şi se va bucura de împărăţia lui. Pentru aceea, ca unul ce va cinsti mai mult locul şi templul evreiesc, va arăta lor că are purtare de grijă pentru dânşii. Cu minciuni [înşelări] va înmulţi semne în mulţime. Şi stând înainte multe alte popoare şi lăudându-l pe el pentru năluciri, va striga cu glas mare, încât se va clinti şi locul întru care popoarele vor sta înaintea lui, şi le va grăi cu îndrăznire: “Cunoaşteţi toate popoarele puterea şi stăpânirea mea. Iată, înaintea voastră a tuturor poruncesc acestui munte ce este de cealaltă parte, ca acum să se mute de aici, de această parte de mare, prin cuvântul meu”. Şi va zice spurcatul: ”Ţie îţi poruncesc: Mută-te dincoace de mare!” Şi va alerga muntele în ochii privitorilor, însă nicidecum clătindu-se din temeliile Sa-le, căci cele ce Dumnezeu Cel Preaînalt dintru începutul zidirii le-a întărit şi le-a înălţat, asupra acestora preaspurcatul stăpânire nu are, ci va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti. Şi, iarăşi, altui munte ce va sta în adâncul mării celei mari, fiind ostrov foarte mare, îi va porunci să se ducă şi pe uscat să stea în ţărmuri veselitoare spre veselia privitorilor, ostrovul nicidecum din mare mişcându-se. Iar balaurul îşi va întinde mâinile sale şi va aduna mulţime de târâtoare şi de păsări. Aşijderea va păşi pe deasupra adâncului şi ca pe uscat va umbla peste el şi le va năluci pe toate. Şi mulţi vor crede şi îl vor slăvi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iar ochii inimii celor ce vor avea pe Duinnezeu întru ei, se vor lumina şi cu de-amănuntul vor privi prin credinţă curată şi vor cunoaşte înşelăciunea lui. După aceasta se va sui pe apa mării şi aşa va umbla pe apă ca pe uscat. Şi aşa, va năluci şi va înşela lumea şi mulţi vor crede lui şi îl vor slăvi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iar câţi vor avea frica lui Dumnezeu întru dânşii şi ochii inimii luminaţi, vor cunoaşte cu adevărat că nici muntele nu s-a mişcat din locul său, nici ostrovul nu S-a mutat din mare pe pământ.”

joi, 13 mai 2010

Lumea Pierduta A Vechii Europe


Multumiri Cristinei pentru informatiile transmise prin email!

Expoziţia de la New York s-a bucurat de un real succes.

După un periplu la New York, cea mai valoroasă colecţie de obiecte arheologice din România va fi prezentată la Ashmolean Museum of Art al Universităţii Oxford. Gânditorul de la Hamangia şi perechea sa, precum şi alte obiecte inedite, printre care un fluier din neolitic descoperit la Hârşova fac parte din expoziţie.
Expoziţia „The Lost World of Old Europe” prezintă - în premieră în Marea Britanie - 175 de piese arheologice de valoare excepţională, datând din perioada neo-eneolitică, din colecţiile a 19 muzee româneşti. Printre acestea se numără şi Muzeul Constanţa, deţinătorul unei valoaroase colecţii de obiecte neolitice.
„Vasele din ceramică pictată, straniile figurine sculptate preponderent feminine, ornamentele de aur și din cupru și, nu în ultimul rând, emblematicul Gânditor de la Hamangia, unul dintre cele mai celebre obiecte de artă din Europa preistorică, sunt dovada incontestabilă a faptului că, mult înainte de Egipt și Mesopotamia, spațiul danubiano carpatic pontic a fost unul dintre cele mai sofisticate leagăne de civilizație preistorică“, a declarat Nicolae Dragomir Popovici, director al secției Arheologie din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României.

Expoziţia se va deschide pe data de 18 mai.

Statueta Gânditorul de la Hamangia este înscrisă în lista UNESCO a celor mai importante zece artefacte ale culturii mondiale. Descoperită la Cernavodă în anul 1956, statueta aparţine Culturii Hamangia, prima civilizaţie apărută la Marea Negră, datând din mileniul VI î.Hr. Gânditorul şi Femeia şezând sunt evaluate la o sumă cuprinsă între 1 şi 5 milioane de dolari.

De asemenea, un al obiect inedit care a fost prezentat la New York şi va ajunge acum în Anglia este cel mai vechi instrument de suflat din România, descoperit la Hârșova. A fost folosit în urmă cu șapte milenii, dar funcționează și astăzi.

marți, 20 aprilie 2010

Aspecte importante pentru corp



Cateva elemente importante pentru cei ce au terminat modulul trei la " Alchimie Spirituala" cat si pentru cei ce practica meditatia.Multe dintre ele se regasesc si in practica isihasta de la Palamas incoace.Parintele Ghelasie, reprezentantul isihasmul pe aceste taramuri, a studiat amanuntit conceptele qi gongului, ba mai mult decat atat, a si scris despre ele.

1. Coloana vertebrala este cea mai importanta parte a corpului dumneavoastra in practica Qi Gong.Cunoscuta sub numele de “ Scara spre Cer “ , are rolul de conducta pentru energiile inferioare din zona sacrala (ale Pamantului ), pe care le ridica spre centrii energetici superiori din creier (Cer ).Este pivotul central al echilibrului pentru tot trunchiul si pentru cap si conductorul semnalelor nervoase de la creier la corp.Pentru a obtine in practica rezultate optime , coloana vertebrala trebuie sa fie intotdeauna dreapta si mentinuta in aliniere perfecta cu gatul si capul , iar fesele trebuie sa fie contractate putin spre interior, pentru a reduce curbura de la nivelul zonei inferioare a coloanei. (…)
2. Cele mai tensionate parti ale corpului uman sunt , de obicei, umerii si zona gatului.Tensiunea de la acest nivel blocheaza fluxl liber de energie din coloana vertebrala spre cap, care la randul sau, “ scurt – circuiteaza” circulatia din Orbita Microcosmica si Macrocosmica.Incercati sa va mentineti umerii liberi si muschii gatului relaxati in timpul unei sedinte de practica Qi Gong, chiar daca acest lucru inseamna ca trebuie sa luati o scurta pauza si sa efectuati unul din exercitiile de incalzire pentru eliberarea umerilor.
3. Exersati intotdeauna pe stomacul gol si cu vezica golita, iar daca simti ca aveti intestinele pline, incercati sa le goliti si pe acestea inainte de practica, desi acest aspect nu este unul esential.Practicarea exercitiilor Qi Gong cu stomacul plin este contraproductiva, deoarece o mare parte din energia corpului este consumata de procesul de digestie la nivelul stimacului, iar aceasta ar putea cauza indigestie.
4. Aerul trebuie sa curga inauntrul si in afara narilor, intr-un suvoi foarte fin, ca o adiere tacuta si usoara.Nu trebuie sa circule in rafale bruste sau in valuri dure si sacadate si nici nu trebuie sa fie aspru si greu.Dupa cum precizeaza Ko Hung, “ ar trebui sa ne putem atarna o pana de gasca in fata nasului si a gurii , astfel incat pana sa nu se rasuceasca in timp ce expiram”.
“Unii spun ca totul este materie si energie, e ca si cum ai spune despre carti ca sunt doar hartie si cerneala “

duminică, 18 aprilie 2010

Sacrificiul de sine


Mi-a tot rezonat in cap de ceva timp aceasta " amintire" sau mai bine zis "dar" al Tatalui nostru, sacrificiul de sine.Lumea, in esenta, are tendinta, inca de la inceputurile copilariei, sa renunte la sacrificiul de sine si asta din cauza faptului ca acest lucru te-ar exclude din societate.Daca te-ar integra armonios in societate si toti din jur ar fi asa, sunt convins ca am creste in spiritul sacrificiului de sine.
Gandirea, sensul si legea a schimbat-o Hristos atunci cand a spus ca a venit aici ca Sa slujeasca nu ca sa fie slujit.A spalat picioarele ucenicilor Lui, slujindu-le lor, luminandu-i, rugandu-se pentru ei, potolindu-le sufletul, intr-un final, rabdand pentru om.Din cauza asta striga cu bucurie parintele Cleopa : " Rabdare, Rabdare, Rabdare ! ".
Observ ca am pierdut rabdarea deci si acceptarea, am pierdut respectul deci si toleranta, am pierdut iubirea de aproapele deci si sacrificiul de sine.Asa pare, ca lumea le-a pierdut, dar culmea este ca toate acestea se afla in insasi inima ei, atat de aproape si totusi atat de departe neluminata fiind.
Din pacate respectul de sine este prost inteles, mai degraba am spune " respect de persoana" daca am vedea sinele descriind fiinta.Omenirea are nevoie sa dezvolte respectul de propria fiinta si nu de propria persoana.Uitam insemnatatea cuvintelor si al adevarului lor. Oare cati cugeta asupra Sinelui lor ca sa poata intelege ce inseamna cu adevarat respectul de Sine.Acelasi lucru este valabil pentru zicala " nu esti in cunostinta de cauza ". Pai da, daca am fi cu adevarat in cunostinta de cauza, daca am cunoaste cauza, cu siguranta am intelege despre ce este vorba , adica efectul.
Din cauza acestei proaste intelegeri, Sinele capata orgoliu, mandrie, intoleranta, superioritate, patima, agresivitate, neintelegere, negativitate si ajunge sa se manifeste intr-o accelerare de timp, cu : ganduri negative, imagini morbide, intunecate, anxietate, sentimente de ura si dispret, judecati asupra altora, neliniste, frici, atacuri de panica, agitatie, incapacitatea de a accepta alte adevaruri, urmand a afecta dupa un timp si planul fizic.Spiritul concurentei,dorinta de a fi mai bun decat celalalt, focusarea totala a spiritului pe tinte materiale, cresterea dorintei de a avea cat mai mult, de a-ti extnde dorintele si necesitatile nu fac decat sa deschida cat mai multe porti catre prapastia interioara.Cu cat ne dorim mai mult cu atat ne putem prabusi mai tare.Cu cat vom utila mai tare o casa si ne vom dori constant acest lucru,sa fie cat mai smechera cu putinta, in momentul unei crize, a unei prabusiri financiare, cand vom trecem de la o plasma la un televizor Goldstar, este posibil sa ne prabusim, sa ne pierdem.
Dupa tot acest parcurs in societate in care aproape tot omul pica, unde puteti voi intrezari sacrificiul de sine ?
Haideti sa visam putin si sa imaginam inversul societatii de astazi, cumva intr-o maniera platonica, crestina.Sa imaginam o lume intreaga dupa 2000 de ani de lumina.Cum ar fi ?
Cum ar fi : sa imparti ce ai cu cei din jur, sa-ti cultivi respectul de Sine intelegand de mic Sinele ca fiind izvorul fiintei, atingerea Tatalui in fiinta, respectul fata de creatia Lui, sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, sa-i ajuti pe nevoiasi, sa-i intelegi pe cei ce iti vor raul si sa te rogi pentru ei, sa incerci sa slujesti cat poti de mult omului de langa tine, de sub tine, de deasupra ta, sa respecti legea si sa -l iubesti pe Dumnezeu in toata manifestarea Sa , asa cum se manifesta si prin noi fara sa ne dam seama... Asa ar fi normal ca omul sa fie, sa se sacrifice pe sine pentru Dumnezeul din celalalt.Pentru ce au fost oare au fost recunoscuti sfintii? Tocmai pentru sacrificiul de sine.Sufletul nostru recunoaste imediat lumina, bunatatea, candoarea, blandetea.Oricat de hatru ai fi, recunosti imediat omul bun, bland, luminos si te bine dispune si pe tine.Pana si criminalii au persoanele lor dragi si acelea sunt dragi tot din aceleasi motive, ca au in ei sadite aceste virtuti. Asa ca nu este mai bine pentru om sa fie dupa cum spune Dumnezeu? Si mai mult decat atat, simtim si noi ca asa este binele, adevarul.Sufletul nostru il recunoaste imediat.Si mai este un lucru curios de frumos.Ati observat ca atunci cand te muncesti pentru cineva, cand ii faci unui om o treaba, sau il ajuti pur si simplu, te simti mai bine, parca capeti mai multa energie? Deci omul recunoaste in sinea sa, in sinele sau, ca "binele", "adevarul", vine din slujire.
Ar fi benefic sa ne facem tot timpul o lista si sa vedem cand ne-am sacrificat noi pentru altcineva ultima oara, adica cu cat incercam sa revenim noi cu noi insine la normal? Din acest motiv, mandria este inutila, mandria ca am facut ceva bun si asta pentru simplul fapt ca binele este o revenire pe linia de plutire si nicidecum un bonus.Singura chestiune este ca daca ajungem la linia de plutire, plutim odata cu Dumnezeu, plutind odata cu Dumnezeu sacrificiul de sine devine moment extatic.
Asadar sa fim in cunostinta de cauza !

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Miracolul Sfintei Lumini de la Ierusalim



O mare minune nu inceteaza sa se faca cunoscuta de mai bine de 1500 de ani! Zeci de mii de oameni au povestit pe parcursul timpului minunea sfintei lumini ce singura se aprinde in interiorul sfantului mormant de la Ierusalim cat si la cei cu credinta adevarata care asteapta in exteriorul bisericii cu lumanari in mana.Romanii au avut ocazia sa afle despre ceremonia focului sacru din cartea parintelui Iosif Trifa “ Pe urmele mantuitorului “ dupa un pelerinaj la locurile sfinte din anul 1925.O alta marturie este cea a parintelui Cleopa (in cartea “Pelerinul Roman “) care a fost la sfantul mormant in anul 1975 cat si cea a parintelui Constantin Galeriu ( cartea “Duhovnici romani in dialog cu tinerii”) din anul 1993 si multe alte mii de marturisiri ale romanilor care au participat la slujba Invierii de la mormantul Sfant.
Multi au incercat sa desfiinteze cu fel si fel de argumente si povesti aceasta minune a crestinitatii, dar , aprinderea spontana a lumanarilor din mana credinciosilor nu a putut-o explica nimeni! Chiar si in cadrul simpozioanelor de parapsihologie din interiorul armatei s-a dezbatut problema aprinderii sfintei lumini incercand sa analizeze stiintific miracolul , fiind descris de ei drept fenomen globular.
Primele relatari despre Sfanta Lumina de la mormantul Mantuitorului nostru dateaza undeva in jurul secolului IV d.h. Nu putini au fost cei care au istorisit cu lux de amanunte momentul sfant in care “ lumina invierii “ s-a pogorat pe pamant.
Egeria, o călugăriţă spaniolă, a fost martoră şi a relatat în documente evenimentele Săptămânii Mari şi ale Sfintei Lumini din Ierusalimul anului 384.
Sfântul Ioan Damaschin (675-749), în opera sa poetică, face referire clară la Sfânta Lumină.
Barnard, un călugăr occidental, scrie în lucrarea sa Itinerar că a fost martor al Luminii Sfinte în anul 870.
Ahmed ibn al-Kassa, un jurist arab († 936), face una din primele referiri la proprietăţile miraculoase ale Sfintei Lumini: „Deşi e aprinsă, lumânarea nu te arde”.


Papa Urban al II-lea, în anul 1095, cu un an înaintea celei dintâi mari cruciade pentru eliberarea Locurilor Sfinte, pomeneşte într-un discurs scris că, la Ierusalim, în Vinerea Patimilor „toate luminile din Sfântul Mormânt şi dimprejur, care au fost stinse, se reaprind la poruncă divină”.
Patriarhul Perchezitionat
La ora 13.00, la Altarul grecesc se săvârşeşte Vecernia, care durează până la aproximativ ora 14.00. După terminarea vecerniei, patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, iar apoi se dezbracă de veşmintele arhiereşti, rămânând doar în stihar (o panza alba). Este controlat riguros de către poliţiştii evrei ca nu cumva să deţină vreo sursă de foc, brichetă, chibrit etc. La această percheziţie asistă şi reprezentanţi din partea musulmanilor, catolicilor, iudeilor, copţi, armeni şi alţii. După ce este controlat, se rupe sigiliul de pe uşă, iar patriarhul intră înăuntru cu un musulman, care îl supraveghează neîntrerupt. Pe Sfântul Mormânt se află presărată vată din Vinerea de după Prohod. Pe această vată se lasă de la sine o umezeală, ca un fel de rouă, şi patriarhul, sub supravegherea musulmanului, se aşază în genunchi şi se roagă lui Dumnezeu să trimită din Cer Lumina. Sfânta Lumină vine diferit de la an la an şi aprinde vata umezită de pe Mormânt. După ce vata s-a aprins, patriarhul o ia cu mâinile şi o pune în două cupe, pe care le dă diaconilor să le ducă în Sfântul Altar, iar el aprinde, din acea vată, două mănunchiuri mari de lumânări şi iese împreună cu musulmanul afară din Sfântul Mormânt, dându-le Lumina celor prezenţi acolo. Autorităţile locale controlează încăperea în care se află Sfântul Mormânt de vineri, după slujba prohodului, când se presară vata, ca nu cumva să existe înăuntru vreo sursă de foc. După ce se termină de controlat fiecare colţişor, uşa se sigilează şi nimeni nu mai are acces înăuntru până după Vecernia din Sâmbăta Mare, când intră patriarhul împreună cu musulmanul care-l supraveghează. Am uitat sa spun ca toate candelele si lumanarile din interiorul bisericii si Sfantului Mormant sunt stinse ca nu cumva cineva sa “fraudeze” aprinderea Sfintei Lumini.
Dar miracolul nu se produce numai in interiorul mormantului ci si in afara sa.Multi povestesc cum au vazut venind din cer ori bulgari de lumina, coloane de lumina, sau lumina sub forma de fulger aprinzand mai multe lumanari de-o data.Toti cei care se duc de pastele Ortodox la sfantul mormant povestesc ca focul lumanarii nu arde timp de vreo 3 minute.Multi s-au fotografiat si au inregistrat video cum isi “spala” fata cu acest foc divin fara sa le ia foc nici macar parul.
Marturii ale pelerinilor
“Una dintre putinele minuni care au loc, in fiecare an, in zilele noastre este aceea a aratarii Sfintei Lumini la Sfintul Mormint in noaptea de Inviere, adica a acelei lumini neaprinse de mina omeneasca. Asupra acestui lucru exista numeroase marturii, sute si sute de credinciosi fiind prezenti in momentul cind, in noaptea Invierii lui Hristos, lumineaza pe pamint pentru citeva clipe un foc nematerial, o lumina care poate fi tinuta in mina fara a te arde.” Ieromonah Petroniu TANASE
Schitul Prodromu, Muntele Athos
“Cand a fost parintele Petroniu la Sf. Mormant, Sfanta Lumina a venit asa: Cand s-a facut rugaciunea pentru Sfanta Lumina, deodata a venit un stalp de foc si s-a speriat toata lumea, a venit deasupra Sf. Mormant s-a despicat in 3, un stalp de foc a mers la Golgota, unul la Mormantul Domnului si unul la Biserica Sf. Invieri. In trei stalpi s-a facut Lumina aceasta, caci nu vine in fiecare an la fel, aici sunt taine mari. De aici, ar trebui catolicii sa se intoarca la Pastile ortodoxe, dovada adevarului: Sfanta Lumina! Catolicii trebuie sa se intoarca la ortodoxia credintei, caci au facut mare greseala cand au modificat data Pastilor, dupa voia lor si nu dupa voia lui Dumnezeu. Iata o minune, care de 2000 de ani se tot repeta, dovada Invierii sigure a lui Iisus Hristos. Dar ce sa spuna sectarii, ca ei n-au nici Pasti, nici Craciun, toate le fura de la ortodocsi? Ortodoxia este singura credinta mantuitoare, care il mantuie pe omul creat de Dumnezeu!” Parintele Cleopa Ilie
Iata ce marturiseste patriarhul Ierusalimului Diodor I : “ Imi gasesc drumul prin intuneric in camera interioara unde cad in genunchi. Aici spun anumite rugaciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si dupa aceea astept. Cateodata astept cateva minute, dar in mod obisnuit minunea se intampla imediat dupa ce am spus rugaciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsa o lumina nedefinita, in mod normal cu o tenta albastrie dar culoarea se poate schimba si lua multe nuante. Nu poate fi descrisa in cuvinte omenesti. Lumina rasare din piatra ca si ceata care se ridica deasupra unui lac, piatra pare fi acoperita de un nor, dar este lumina. Lumina se comporta diferit in fiecare an. Uneori acopera doar piatra, alteori lumineaza tot Mormantul, asa incat oamenii de afara vad Mormantul plin de lumina. Lumina nu arde! - niciodata nu mi-am ars barba in toti cei 16 ani de cand sunt Patriarh al Ierusalimului si am primit Focul Sfant. Lumina are alta consistenta, diferita de lumina focului care arde in candela. La un moment dat, Lumina se inalta si formeaza o coloana in care focul este de natura diferita, asa ca pot aprinde lumanarile mele de la ea. Dupa ce am primit flacara, ies si dau Focul intai Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt si dupa aceea tuturor celor prezenti in Biserica."



Parintele Galeriu confirma povestea doamnei Ioana Elena Corneanu din noaptea invierii : “ Inghesuita si miscata de valul lumii, imi plangea inima. Parca ma vedeam parasita de Dumnezeu - Doamne, m-ai lepadat de la fata ta! Luata de multime, trec pe langa Piatra Ungerii, prin spatele Bisericii Sfantului Mormant. Apoi, o putere m-a miscat inainte si deodata am ajuns la piciorul scarii care urca spre Golgota. Acolo, m-am strecurat prin multime si am ajuns sus, pe aripa din dreapta a Bisericii Golgotei. Ma tineam cum puteam.Patriarhul a intrat in Sfantul Mormant. Ma rugam cu lacrimi. Deodata, apar fulgere de lumina si scantei, ca margelele, ca globuletele. Intr-o mana aveam manunchiul de 33 de lumanari, in cealalta cinci lumanari, intinse ca in rugaciune spre lumina. Inchid o clipa ochii, ca fulgerata, iar cand ii deschid, vad manunchiul de 33 de lumanari aprins. Se aprind si celelalte cinci, si lumea aprinde de la mine. Fata imi e scaldata in lacrimi"
S-a crapat marmura
In anul 1579, conform mărturiilor istorice, armenii au dat bani sultanului Murat IV pentru a li se da voie să intre în Biserica Sfântului Mormânt si să tină ei slujba de Înviere. Sultanul le-a dat voie, iar armenii au pătruns în biserică si au încuiat usile, lăsându-i pe ortodocsi afară. Cuprins de disperare la vederea celor întâmplate, Patriarhul Ortodox a îngenuncheat pe treptele bisericii si s-a rugat lângă una dintre coloane. În timp ce se ruga, coloana de lângă el s-a despicat, lăsând lumina să vină afară prin fisură si să aprindă făcliile Patriarhului. Coloana există si astăzi (vezi foto alăturată).
Călugărul rus Daniel povesteste, la anul 1106, despre minunea Sfintei Lumini si despre ceremoniile legate de aceasta, într-o manieră foarte detaliată. El arată că Patriarhul merge în Biserica Sfântului Mormânt cu două lumânări. Acolo îngenunchează în fata lespezii pe care a fost asezat Mântuitorul după coborârea după Cruce. Rosteste rugăciuni si în acel moment se petrece minunea. Lumina apare chiar din lespede - o lumină albăstruie, greu de descris, care în cele din urmă aprinde candelele cu untdelemn si lumânările Patriarhului. Aceasta este Sfânta Lumină, care iese din Mormânt si aprinde si lumânările credinciosilor din biserică.
Binecunoscutul istoric musulman Al Biruni scrie: "Un guvernator musulman a înlocuit fitilul lumânărilor cu sârmă din aramă, ca lumânările să nu se poată aprinde. Când a venit însă focul, arama s-a aprins."
Dar ce explicatii stiintifice sa dai atunci cand lumanarile se aprind singure in exteriorul bisericii numai in acea noapte sfanta ? Ca sa nu mai vorbim ca intre anii 400 si 1800 oamenii care asistau la aceasta slujba nu erau atat de multi asa cum sunt acum .Dar pentru ca aceasta minune s-a raspandit atat de puternic catre cunoasterea tuturor,acum , an de an Ierusalimul este tiscit de oameni in perioada pastelui Ortodox pentru a primi aceasta lumina nu numai in lumanare ci si in interior fiintei lor.

“Oricat ai incerca nu vei reusi sa multumesti pe toata lumea. Dar nu-ti face probleme. Aplauzele lui Dumnezeu se aud cel mai tare si dureaza cel mai mult!”

duminică, 11 aprilie 2010

"Antibioticul" spiritual


Pentru ca avem langa noi legea corespondentei, lesne putem imagina pastila spirituala, antibioticul spiritual.Este minunat sa descoperi " pastilele" Dumnezeiesti din viata ta, acolo unde Dumnezeu ti-a trimis un mic "antibiotic" pentru a te salva sau pentru a te intari atunci cand trebuie.Imaginand viata unui om ca intr-un desen animat, observam ca omul este scos din cursul sau de zi cu zi in diferite locuri cu diferite situatii, experiente.In functie de cursul tau interior, Dumnezeu iti da aceste "pastile", fiind cazul ca in anumite momente sa primesti si "antibiotice" spirituale.Problema omului este ca de cele mai multe ori nu este constient de acestea.Si asta tot din cauza evolutiei fiecaruia.Cu cat mintea noastra este mai limpede din punct de vedere spiritual si lucreaza zi de zi catre descoperirea sinelui, cu atat mai mult "medicamentele" spirituale capata mai multa claritate, mai multa lumina chiar si in momentele dificile, neplacute.Ele vin cu tinta directa, cu raspuns direct. Lucrarea lui aghiuta cel negru este sa ne infiltreze nuanta de mandrie cand o descoperim.Deci ca sa ramana doar taina noastra trebuie sa nu ne mandrim cu aceasta descoperire catusi de putin.
Concediile noastre, vacantele noastre, excursiile noastre, micile intalniri de zi cu zi, evenimentele bruste, discutiile aparent intamplatoare despre anumite subiecte ce privesc situatii din viata noastra, intalnirea cu un cersetor, toate acestea sunt medicamnte daruite noua, oamenilor.
Daca primim medicamnte pentru trup si planul subtil isi face datoria sa trimita "pastile" folositoare sufletului.Important este sa nu fim inchisi, opaci la ceea ce se intampla in jurul nostru ci sa fim cu sufletul deschis si in permanenta legatura cu informatia, cu natura si implicit, Dumnezeitatea.
Ca sa reliefez mai bine cele scrise, am sa aduc aici o intamplare cu un bun prieten de-al meu ce-a venit pentru cateva zile in vizita la mine acasa.Mergand intr-una din zile catre casa, pe drum am inceput sa vorbim despre usurinta ispitirii si a devierii de la Cale. In timp ce spuneam ca si starile de liniste si bucurie pot fi inselatoare si in afara realitatii, prietenul meu de bucurie ca ne regasisem sa discutam despre fel si fel, a luat-o pe strada putin inainte pregatindu-se sa faca stanga sa intre in scara blocului si eu ii spun : " Vezi ca ai gresit drumul, e a doua scara".Si el se opreste asa entuziasmat si zice "Uite ca de bucurie o luam pe un drum gresit! ". In final am savurat pastila.
Spuneam atunci ca pana si starile obtinute prin prisma mantrelor si a diferitelor meditatii, starile de liniste, pace, dar traite intr-o izolare fata de realitatea inconjuratoare, atunci ele pot fi inselatoare, aparente.De multe ori ajungem ca in aceste stari de pace si liniste, dupa ce am spus mantre sau am incercat sa traim in stari meditative, (foto:pseudospiritualitate) sau sa practicam yoga, la o simpla confruntare cu parintii sau cu alti oameni din afara anturajului si vietii tale, cu realitatea in esenta, starile tale se schimba brusc, devi mai putin linistit, ba chiar nervos, iritat atunci cand altii nu inteleg ce spui, ce simti si lor li se pare ca esti poate mai ciudat, mai bizar si de aici incep discutiile, nervii, certurile si toate celelalte.Asta inseamna ca noi traim intr-o lume aparenta, in care fugim din drumul crucii noastre si incercam sa construim permanent o stare de bine si de pace, inlaturand toate lucrurile care nu ne plac. Incepem sa credem ca noi suntem intr-o treapta evolutiva fata de altii, ca vibratiile noastre se schimba, sunt superioare, ca suntem initiati sau mai stiu eu cum.Crezand toate acestea despre noi, ne separam si ne comparam tot timpul cu cei din jur.Adica crestem mandria fina permanent si decadem crezand ca evoluam.Drumul spiritual, evolutia reala spirituala, nu poate fi obtinuta prin respingerea sacrificiului, prin respingerea lucrurilor ce nu iti plac ci tocmai prin alchimizarea lor, prin intelegerea lor, prin acceptarea lor si prin smerenia ta.
As fi curios daca prin pleiada asta de maestrii spirituali se gaseste vreunul care sa-si doreasca un parcurs spiritual prin sacrificiu de sine.Aici e maestria si putem privi catre Sfanta Maica Tereza.Acela este drumul catre Dumnzeu, sacrificiul de sine!
Deci noi, atata timp cat traim aici jos, trebuie sa traim pentru omeni, pentru a sluji celor din jur, pentru a ne sacrifica catre binele altuia real si imediat.Asa cu a fost si este spre mare exemplu familia Sfintilor Brancoveni.
Pe de alta parte, daca unui barbat ii vine sa se desparta de nevasta pe motivul ca nu il mai intelege sau ca nu mai corespund spiritual, atunci cu atat mai mult ar trebui sa stea barbatul sa se roage pentru nevasta ca Dumnezeu sa o lumineze, sa-i cultive iubire de Dumnezeu si astfel sa se sacrifice pe sine.Nu e astfel oare mantuirea? Nu crestinismul spune ca sotul si sotia sunt unul pentru celalalt punte catre mantuire? Desi pare nebuneste, pana si femeia batuta de barbat daca isi asuma acest drum al sacrificiului de sine, pentru a rabda si a se ruga permanent pentru salvarea sufletului barbatului ei, ar fi o mare cale de mucenicie!Daca nu se poate asa atunci devine periculos sa stea.
Am spus toate acestea pentru ca sunt multi care ajung sa se desparta de parinti, de familie ba chiar si de prieteni din cauza unei false cai sau a unei proaste intelegeri in care se pot pierde.

Mi-am readus aminte de scrisoarea lui Vlahuta in urma unui mail pe care l-am primit si am zis sa-l postez aici sa-l cititi si voi.

Scrisoarea lui Al.Vlahuta, pentru fiica sa Margareta


Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fii fericita!
Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea … al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti …. ATATIA CAT MERITA.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautai, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.
Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina.
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:"Uitati-va la mine!", Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: "Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti". Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cinizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!

Te imbratisez cu drag,
A. Vlahuta

joi, 8 aprilie 2010

Hristos a Inviat!


Hristos a inviat!

Va doresc zile minunate dragi prieteni si fie ca Dumnezeu sa straluceasca in fiecare din voi tot mai puternic zi de zi. Asa cum spune si melodia : "Fir de aur se înalta, catre Soare mereu,
Fir de aur, vis de aur,Cântul vostru si al meu..." tot asa sa ne punem si noi glasurile inimilor intr-un gand si sa spunem Hristos a inviat!
Mantuitorul nostru a venit aici pentru oameni, pentru iubire, pentru iertare, pentru slujire si nu pentru a fi slujit, pentru rascumpararea greselii noastre a tuturor, pentru fericirea sufletului nostru si pentru lumina ochilor nostrii.Hristos nu este numai "seful" din nori sau inima ci mai ales prietenul cel mai bun al omului, al fiecaruia din noi, prietenul de catarama al fiecarui adolescent, partenerul de joaca al fiecarui copil, prietenul pe umarul caruia poti plange la maturitate si tovarasul de-o viata care-ti intinde mana catre vesnicul taram al Sau...Daca facem o punte in timp prin prisma imaginatiei si intelegem daruirea Sa pentru om clipa de clipa a existentei Sale, ne dam seama ca nimanui de pe aceasta lume nu trebuie sa-i dam locul cel mai inalt din sufletul nostru.Numai din intelegerea acestei prietenii putem simtii si intelege atunci cand spunem : " Slava Tie Doamne, Slava Tie! ".Si nu uitati ca cei mai buni prieteni sunt cei care asculta ceea ce nu spui !
Va dedic cu drag aceasta melodie, caci este de la Hristosul din oameni pentru oameni.Ma intreb de ce nu se compun versuri atat de frumoase si la ora asta in Romania.De ce nu putem face oare muzica cu mesaje frumoase? Am redescoperit-o dupa mult timp si ma gandeam ca daca Aurelian Andreescu ar fi fost in America, probabil ajungea un mare cantaret.
Asa dar " auzeala" placuta!

luni, 1 martie 2010

Marte în... ie



La multi ani florilor noastre!
Ganduri pe care le dedic din inima sotiei mele dragi.
Prin frumusetea si gratia interioara specifica voua, dragele noastre doamne si domnisoare, ne retrezim si noi barbatii catre mai multa sensibilitate si pana la urma, complemetaritate in acest "Tot" pe care-l creem impreuna.
Martisorul, este in acelasi timp si o sarbatoare a complementaritatii,a revenirii la unitate si in plan emotional de revenire si recunostinta la ceea ce ne completeaza si invie, elementul Yin.Albul si rosul purtat in aceasta perioada sunt in primul si in primul rand niste simboluri, niste reprezentari tainice a unor timp de energii si manifestari ale ei.Legea aduce din nou privirea catre minunata creatie a lui Dumnezeu prin care insusi Creatorul modeleaza destine si trupuri.Spiritul si viata, Sufletul si sangele sunt numai cateva din simbolurile acestei sarbatori.
Trupul, albul, se afla intr-o continuua legatura si comunicare cu sangele, elementul rosu.Mai mult decat atat in timpul conceperii femeia aduce rosul si barbatul albul.Timp de 9 luni femeia isi hraneste copilul cu sangele ei ca mai apoi sa-l hraneasca cu lapte.
Spiritul se naste in carne, se hraneste cu lapte si se leaga de energia mamei prin niste cordoane energetice teribile, aproape asemanatoare snurului, la capatul lor, de-o parte si de alta fiind "ciucurii" perfect asemanatori cu acele conexiuni din filmul "Avatar" pe care bastinasii la faceau cu acel copac al vietii.Acel cordon creat intre prunc si mama reprezinta legatura energetica si trupeasca dintre ei doi.
Nu pot sa nu ma duc cu gandul la minunata cheie hemretica " Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos, iar ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus ".

Asemeni pruncului legat de mama, este intocmai si omul legat de Tatal Ceresc tot printr-un fel de "cordon" , " snur", insuflat in momentul facerii lumii spirituale.Tot un "snur" leaga sufletul de trup si in timpul vietii omenesti.Este denumit "cordonul argintiu".Acest cordon argintiu a fost vazut de nenumarate ori in timpul decorporalizarilor de buna voie sau in urma mortii clinice, a fost mentionat de multi ganditori, filosofi si sfinti.De ce se spune oare in popor " i s-a rupt firul vietii ? "
Rosul si albul reprezinta, fara indoiala, cele doua principii necesare vietii.Ganditi-va ca pana si sangele are in compozitia sa atat rosul cat si albul.Alaturi de globulele rosii sunt si cele albe.Ce ne-am face noi fara ele? N-am exista.Primul centru principal energetic este de culoare rosie in timp ce ultimul, centrul energetic al coroanei, este de culoare alba, alb pur.Faptul ca aceasta sarbatoare atat de veche a ajuns sa fie consacrata femeilor nu este deloc intamplatoare.De la un moment dat s-a impus ca femeia sa fie recunoscuta intre barbati ca element principal al vietii pamantesti.Si asta s-a intamplat tocmai pentru ca barbatul uitase acest lucru tainic si nu numai ca l-a ignorat, dar l-a si calcat in picioare.
Noi, romanii, suntem un popor cu niste povesti teribil de frumoase si interesante.Pe cat de interesante, pe atata de esoterice.Din urmatoare poveste intelegem cu adevarat ce sarbatorim in esenta. Sa vedem legenda zilei martisorului :

"A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau. Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant. Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil. De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara. Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapa."

Acum sa vedem si in oglinda initiatica.

Avem doi protagonisti principali : soarele si dragonul. Ei , prin definitie, sunt in anititeza, sunt la poli opusi, reprezentand, in mod firesc, contrarii.Soarele, reprezentand energia vitala,chakra plexului solar - manipura, obisnuieste de la un moment dat sa coboare pe pamant, pica in ispita, involuand.Dragonul nu este nimeni altul decat energia de la baza coloanei vertebrale, energia primordiala, denumita de indieni Kundalini,care in caz de evolutie coboara puternic inapoi in intunericul sau.Tanarul face o drumetie de trei anotimpuri pana in locul in care soarele este intemnitat.Trei anotimpuri asemanatoare celor trei chakre : Manipura (soarele), mai jos Swadisthana (apusul) si ultima Muladhara (intunericul).Muladhara reprezinta instinctele, viata fizica, trupeasca, sangele, centrul energetic cu frecventa cea mai joasa.In acest fel in poveste este marcata involutia si caderea "soarelui", spiritului in placere si instinct.Este inchis in beci.Soarele este scos de acolo dupa o lupta indelungata, cea cu patimile, si este repus la locul lui dupa trei zile.Adica Manipura. Moartea tanarului este marcata de lupta pentru suflet, pentru salvarea sufletului nostru de patemi si pacate.Viata, sangele nostru, este data pana la ultima picatura, puritatii divine...zapada. De acum incepem sa sarbatorim lupta cu pacatul si salvrea sufleteasca urmand a astepta iertarea pacatelor prin reinvierea lui Hristos.
Purtati snurul daruit in prima zi de martisor pana ce veti vedea primul copac inflorit.Agatati-l in acel copac cu gandul ca tot anul veti avea protectie si sanatate.Snurul este un element de protectie foarte puternic.
La multi ani si multe clipe curate!
Un buchet de viata din partea mea...

miercuri, 24 februarie 2010

De ce ne sunt iertate pacatele ?


Uite o intrebare care la care nu m-am gandit niciodata.In schimb, in urma cu putin timp, un preot ma intreaba : " Auzi, tu crezi ca e normal ca pacatele sa fie iertate ? " .Sincer, m-am blocat.Si in blocajul asta am realizat ca nu e nimeni obligat sau ca ar "trebui" ca pacatele pe care le facem sa fie iertate.Si asta pentru ca prin pacat noi rupem legea, facandu-ne rau in primul rand proprei noastre fiinte.Daca ne gandim bine, primul care a rupt-o a fost Lucifer si el iertare, nu a avut.Asta din mai multe ratiuni.Dar uite ca omului, desi nu se poate compara cu ingerii cazuti, ii este permisa iertarea.

Iertarea Dumnezeiasca nu tine de o sentimentalitate cu caracter uman si asta pentru simplul fapt ca numai omul poate experimenta acest gen de stari si emotii sufletesti, pentru evolutia sa.Totul este Lege! In Lege, noi oamenii experimentam pentru a ne desavarsi.Instrumentele necesare sunt, culmea, cele umane pana la urma.
Totul de fapt porneste de la Hristos, iubitul nostru Mantuitor.Daca nu era El nu puteam trai legea asta in aceste timpuri.
El a adus legea noua.
A restructurat totul, a venit sa implineasca legea veche, adeverind-o prin propria sfanta venire, pecetluirea legii noi.In legea veche, cunoastem legea talionului : "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte ", acum cunoastem legea iertarii : " cand cineva iti da o palma, tu intoarce si obrazul celalalt".Prin iertare, mantuirea si intrinsec ieratrea pacatelor, sunt posibile, inainte nu erau.Si proorocul David zice prin Duhul Sfant: Moartea pacatosilor este cumplita (Psalm 33, 20). Dar nu numai moarte se numea despartirea sufletului de trup, ci si iad. Asculta si pe patriarhul Iacob, zicand: Veti pogori batranetele mele in iad (Facere 42, 38). Iar proorocul David zice: Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului (Psalm 48, 16).
Cei care incercau din rasputeri sa ridice lumea din haos si intuneric, asa cum era si Moise, erau constienti de caderea iremediabila a sufletului.Din acest motiv incercau sa determine omul sa duca o viata mai apropiata de o forta Atotstapanitoare - Dumnezeu.Asa putea salva suflete ca sa poata astepta intr-un "intermediar" venirea lui Hristos, pentru implinirea legii noi, cea a iertarii pacatelor si a iubirii.O schimbare de frecventa si vibratie teribila.
Profetii din antichitate stiau bine ca omenirea asteapta personalitatea lui Iisus si forta lui Hristos.Isaia spune cu lux de amanunte venirea lui Mesia, din acest motiv cei din afara crestinismului nu citesc Isaia 53.De ce ? Cititi :
Isaia 53 - Biblia Ortodoxa

1. Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi?
2. Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici
frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.
3. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul
înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.
4. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl
socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,
5. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a
fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
6. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra
Lui fărădelegile noastre ale tuturor.

7. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi
ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.
8. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe
pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.
9. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui,
cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.
10. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă
pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va
propăşi.
11. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va
sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va
lua asupra Sa.
12. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca
răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El
a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa."
Isaia a trait cu 800 de inainte de venirea lui Hristos.

Pai si cum oare este posibila iertarea pacatelor ? Iar aici Hristos este direct responsabil.Fara el nu am fi putut altfel.Din acest motiv spunea parintele Rafail Noica " Noi avem noroc ca Dumnezeu este nedrept cu noi, altfel nu s-ar putea mantui nimeni" si aici este evident vorba de Iertare.Dumezeu iarta omului ruperea legii daca el se smereste.Este extraordinar lucrul acesta.Si daca Dumnezeu o face, oare omul cum trebuie sa faca?

(imagniea din dreapta reprezinta taina spovedaniei.La Sfanta Taina a Spovedaniei, Mantuitorul e de fata, precum si ingerul pazitor, care sterge din cartea vietii relele si pacatele marturisite.foto de la bis.Draganescu pictate de parintele Arsenie Boca.Ceva unic in lume!)

Diavolul era speriat

Diavolul nu a cunoscut nasterea lui Iisus Hristos si din acest motiv era agitat si speriat pentru ca simtea ca ceva se intampla.Intruparea lui Dumnezeu nu putea fi din impreunarea omului, pentru simplul fapt ca ar fi mostenit pacatul originar, ceea ce nu este posibil...Deci, Dumnezeu s-a nascut Dumnezeu in om, pogorandu-se in pantecele Sfintei Fecioare.Din acest motiv, pentru ca Iisus era in afara pacatului originar, diavolul nu stia despre el.Nu a putut sa-l afle.Si pentru ca nu a putut sa afle ce urmareste Dumnezeu prin nasterea "unui" prunc, atunci l-a iscodit pe irod sa omoare toti pruncii. Din acest motiv diavolul si-a permis sa incerce sa-l ispiteasca pe Iisus, pentru ca nu stia cine e.Acolo unde e desavarsire, diavolul nu mai are cunostinta. Referitor la aceasta, spunea parintele Paisie Aghioritul : " Daca gandul tau e pur si nu contine nici o forma de mandrie, nimic rau, atunci diavolul nu stie ce vrei sa faci, sau ce gandesti.Dar daca spre exemplu vrei sa faci un bine si pentru o clipa ti-a intrat in minte gandul ca faci un bine si te mandresti catusi de putin de acest lucru, atunci diavolul afla si te poate ispiti."
Intre Dumnezeu si lumea cazuta, ingerii cazuti, dupa cum spun multi sfinti parinti, este un legamant care nu trebuie incalcat.Si anume, ca ingerii cazuti sa nu se atinga in vreun fel de Divinitate.Cu alte cuvinte legea obliga la plata in cazul incalcarii ei. (foto.judecata particulara a sufletului pictata de Arsenie Boca)
Aici este minunata lucrare descalcita si talmacita de ortodoxia noastra.Spunem de Sfintele Pasti "cu moartea pe moarte calcand "...tocmai in amintirea aceste lucrari tainice a lui Dumnezeu.In momentul rastignirii si plecarii din trup, Hristos a coborat mai intai in iad, precum sufletul omului ce parcurge drumul de dupa viata (vede ambele,iadul si raiul), la momentul coborarii lui Hristos, Diavolul a avut pretentia sa-l " cerceteze" pe Hristos crezand ca este un simplu suflet...gresit gandit.In acel moment diavolul a incalcat legamantul.El nu mai poate rascumpara niciodata gresala facuta, nici cu pretul a 6 miliarde de suflete mantuite.Hristos nu numai ca ne-a eliberat, sacrificandu-se pentru curatarea pacatelor noastre ci ne-a si dat sansa iertarii pacatului.Si va dati seama ca lucrurile aceste sunt numai cateva fire de nisip, atat cat omului i-a fost permis sa desluseasca, din tainica sa lucrare?
Acestea sunt realitati care pentru om ar trebui sa fie complesitoare si sa strarneasca in el dorinta de schimbare.Din pacate multi o considera "mitologie" si atat.Ceea ce preotii o numesc "inselare".
A fi ateu este o inselare.Chiar daca tu faci fapte bune si esti un om care incearca sa fie corect si integru in societate, fara sprijinul interior in Dumnezeu si fara chemarea Lui, ne pierdem si ne pierdem gratuit, degeaba.Cand esti deznadajduit, deprimat, indurerat, ingrijorat si cate si mai cate,...ce faci daca nu apelezi la ceva bun, ceva binevoietor, intelegator, iertator, salvator...cu alte cuvinte Dumnezeu ? Ce faci daca nu crezi? Te darami in castigul cui oare ? Problema asta mi-a ridicat-o o doamna in urma cu cateva zile, in cadrul unui curs pe care il tineam. Vorbeam despre ingerii cazuti si la un moment dat doamna imi spune : " Eu nici nu le dau atentie, nu ma gandesc de nici un fel de ei...adica nu exista pentru mine".
Cand mi-a vorbit, am avut impresia ca vorbeste de undeva dintr-un hau, din intuneric.Aceasta poate fi una din cele mai mari ispite, sa crezi ca nu exista.
E primul lucru pe care si-l doreste, tocmai ca sa se poata insinua cat mai bine.Din acest motiv dansa nu avea o coerenta necesara intelegerii si priceperii cunoasteri interioare, dorea sa-l cunoasca cumva pe Dumnezeu, prin orice fel de mijloc, spiritism, calatorii astrale, ocultism sau mai stiu eu ce.Si din cauza asta se pierdea si nu numai ca se pierdea dar facea rau in jur sugand energie intr-un hal de-ai fi zis ca este o gaura neagra umana.N-am putut decat sa ma rog pentru dansa si dupa vreo zece minute a parasit incaperea.
Asadar sa nu ne pierdem! Si sa intelegem ca nimeni in lumea asta, nici un invatator autentic : Buddha, Krishna, Dalai Lama, Moise,Mahomed, Hermes Tristmegistos, Appolonius din Tyana, Lao Tzi, Pitagora si nici un alt mare initiat, maestru, spirit inalt ales sau cum doriti sa ii spuneti,nu si-a putut permite sa spuna ca este "inceputul si sfarsitul" ca este " calea, adevarul si viata " ca la judecata va sta "de-a dreapta Tatalui "sau ca va veni la sfarsit cu Tatal sa judece vii si mortii.Si aici nu mai vorbea de un principiu ci de o realitate.

Spuneti-mi si mie, cine isi poate permite sa spuna asa ceva despre sine, fiind o personalitate zguduietoare in istoria omenirii, daca nu ar fi asa cu adevarat ? Astept raspunsul vostru.

Paintele Cleopa spunea : " Manca-v-ar raiul sa va manance! "