marți, 23 iunie 2009

Zburatoarele


E graul in vant si florile-s ude

Campia-i in galben scaldata

Doar boabe de roua-n petalele nude

Aduc oglindirea de fata.


Padurea-I rotunda, taiata-n contur

Fiinte-n copaci se dezmiarda

Alearga in cercuri de jur imprejur

Lasand ca prin ochi lumina sa-si piarda….


La noapte misterul ne canta la foc

Ondine si elfi, salamandre, ne poarta

De muta si timpul, cararea, din loc

Crosetand in magie cu suflet si arta.


Se-apropie timpul in miezul din noapte

Cutitu-I infipt in pamant

Aud de departe mirifice soapte

Iar candela-I vie in aerul sfant.


S-a-nchis de-acum cercul si focu-I aprins

Baghete clipesc din sprancene

In jur s-a-ncins hora din timp necuprins

Pe sei calaresc sanziene!


Cu trupul scanteie si parul molatic

Pe umeri revarsa solstitii

Din glasul lor dulce, usor enigmatic

Picteaza-n vazduh aparitii.


Radu Bedoni

6 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si-n linistea templului din caren si din oase,
    Danseaza enigmatic un ocean in lava
    Iar norii albi se culca peste case.
    Doi marinari, in valuri, au renuntat la nava!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mir

    Vin` parere de cu seara
    pe la vara, la fecioara
    sa-i soptesti de dupa viata
    doru-n parg, dat in verdeata......

    corasand

    RăspundețiȘtergere
  4. Si-ntreg vazduhul e plin de miresme,
    Cu ele te iau acum la un drum,
    Sa-ti arate ce tu poti pierde,
    De te-abati de pe drumul cel bun!

    RăspundețiȘtergere
  5. Peste camp se-asterne somnul/
    Numai Luna-ca-nebuna
    Arde sa se-arunce-n lac!

    RăspundețiȘtergere
  6. Fragment :
    ...
    Se scaldă culoarea în picuri de rouă,
    Solstiţiul împarte o vară în două,
    Iubirea serbează uniri de destine,
    Cu luna aninată-n noaptea trecută,
    Natura-i la ora de admiraţie mută.

    Adun poezia din culori răsfirate,
    Cunună iubirii să fac mai departe,
    Din floare de soc, sânzâiene şi tei
    Şi iarbă în pârg ce-anunţă cositul,
    Adunarea recoltei bogate, ... e cultul.

    O lume de basm, magie şi vrajă,
    Cuvinte descântec, parcă în mreajă,
    Prind zorii albaştri ce-n ziuă sosec,
    Ţin cerul deschis la omul de rând,
    Cu lumea de sus ân horă îl prind!

    Mă răspândesc prin ierburi înalte,
    Un şipot se-aude, izvorul i-aproape,
    Mă-ndeamnă să caut o floare de leac,
    Doctorie pe rană deschisă, descântec
    Şi visul porneşte pe roţi de dovleac,

    Trăsura apare cu zâne în ceaţă, uşor
    Hora porneşte, se-nvârt şi ...cobor
    În mitul poveştii citite cândva
    M-amestec în lumea rămasă în carte
    După-atâtea nopţi de Sânzâiene, uitate!

    Şi-n zori viorii ce-aşteaptă lumina,
    Din vise şi flori mai fac o cunună,
    Gândului magic agăţ sânzâiene,
    Să-mi ţină la suflet deschise ferestre,
    Prin care pătrundă mii vise albastre!

    ......

    Va iubesc pe toţi cei de aici şi de la "Codul lui Oreste"

    RăspundețiȘtergere