miercuri, 10 iunie 2009

Secunda







1

Odaia mea pustie

Cu pana in stilou

Trozneste-ades din coate

Si rade din tablou.

2

Privesc in jur destinul

Dar panza din vizor

Se coase de la sine

Ca gheata pe izvor.

3

Ma-ntreb atunci pe mine

Dar ce sunt eu acum?

Persoana sau fiinta?

O punte peste drum?

4

Nu regasesc in mine

Nici dogme nici credinte.

Cutreier peste lacrimi

Si biruiesc dorinte?

5

Incerc sa-nalt cetate

Caci din stramosii mei

Doar Sarmisegetusa

A mai ramas din ei.

6

Sageata pusa-n mine

E iute-n ascunzis

Incerc s-o prind de graba

Dar ochii-mi stau piezis.

7

Nu stiu a tale, Doamne,

Minuni sa le-nteleg

Dar din faclia vietii

Ma ard pe trupu-ntreg.

8

Cand am crezut ca-I prinsa

Sageata de-adevar

S-a strecurat prin maini

Ca aerul prin pori.

9

S-a dus o prima gara

N-am inteles atunci

De ce-n cuseta mea

Tu lacrimi sa-Ti arunci?

10

Durea in mine-un suflet

Si culmea!e al meu!

Ma separam de Tine

Si nu mai eram eu.

11

Cu trupul nu patrunde

Ce carnea n-are loc!

Gaseste-I o menire

Si n-o preface foc!

12

Si-n trup, ascuns misterul

Cu frica-I se asmute

Se infasoara-n patimi

Ca lupii-ntre cornute.

13

Intinde pod din tine

Pe-al ochiului contur

Si-atunci cu adevarul

Din viat-am sa te fur“

14

Doamne, trecutul-i greu

Istorii ma doboara

Sunt mic si efemer

Eu, rogu-te, coboara!

15

Si Solomon mi-a spus

Triunghiuri incifrate

Cum te ridici , cum Te cobori

In lumi prea-nepatate!

16

Tu salti din trupul tau

Dorinte trunchiate

Dar uita zburatorule

Dorinta nu te -ncape!

17

Chiar nu-I lumina in eter

Cand ,nu de mult, am spus

Dorintele din patimi reci

In negura v-au dus?

18

Calcat-am peste moarte

Dar voi n-ati inteles

Ca nu pe trupul vostru

Picioru-Mi si-a ales!

19

Si am mai spus in taina

Ce lege am adus

Nu pentru mine doara

Si nu pentru apus!

20

Caci fiecare minte

Ma are-n miezul sau

Dar, vezi?Printre cuvinte

Omul isi pica-n hau.

21

Eu sunt parinte-n umbra

Si-n viata v-am trimis

Nu pentru mine doara

Ci sa-mpliniti un vis!

22

Voi v-ati pierdut in spuse

Si mi-ati facut contur

Eu nu vreu ca pe mine

De limba sa ma fur!

23

Chiar dac-am fost in lume

Pribeagul horopsit

Am vrut ca omul drag

Sa fie-n veci iubit!

24

Dar nu e asta totul

Ci doar o treapta-n scara

Iubirea n-ati iubit-o

Si-acum o sa va doara.

25

Eu nu as vrea din tolba

Cu praful sa presar

Ci chiar prin trupul vostru

Din sange sa rasar!

26

Dar nu stiti voi acuma

Lucrarea ce-o zidesc

Voi credeti cate toate

Dar eu tot va iubesc!

27

Si va lipseste-o arma

Ce-n lupta nu da gres

E-ncrederea in Mine

Si nu intr-al tau les!

28

Am spicuit adesea

Prin solii mei iubiti

Cu Buddha, Krisna,Hermes

Voi v-ati crezut mintiti!

29

Ce ati crezut copii?

Ca mint pana la os?

Am rupt bucati din mine

Si m-am nascut Hristos!

30

Va poticniti in nume

Si-n trupul rastignit

Eu nu ma vreau pe Mine

Ci om cu om iubit!

31

Ma rastigniti adesea

Dar fara sa o stiti.

Eu nu sunt nici religii

Nici preoti prea-slaviti!

32

Nu ati crezut in mine

Acum va vad sfiosi

Ma puneti pe coperti

Iar voi, preacuviosi

33

Ma regasesti in toate

Si-n tot ce te-nconjoara

Eu sunt din disparitii

Esenta ….buna oara!

34

Ma cauti prin gunoaie

Dar n-ai ochiul ales

Sa-mparti pe jumatate

Ce nu are-nteles!

35

Dorinte cu duiumu

In minte dau ocol

Dar vanitatea-I, gandul

Sunt neputinte-n stol.

36

V-am spus mistere dragi,

Rodit-au pe pamant,

Dar n-ati cernut adesea

Neghina de duh sfant.

37

Am pus sapte peceti

In scoli prea departate

Aproape de sigilii

Din timpuri strans legate.

38

Si am cernut adesea

Cuvant peste hotare

Am pus prin inaltimi

Fiinte zburatoare

39

Si cate si mai cate…

Chiar soarele si luna

Grait-au peste voi

Din timpuri totdeauna!

40

V-am dat simboluri sacre

Fiinte v-am ales

Dar dintre toate-acestea

Nimic n-ati inteles.

41

Voi ati compus cuvinte

Prin ganduri, egregori,

V-ati crosetat in lume

Istorii si orori.

42

Ati impanzit pamantul

Cu piatra si materii

Tehnologii si-atele

Razboaie si mizerii.

43

E-adevarat ca timpul

Se-ntoarce de la coada

Dar numai cand fiinta

Gandeste-n trup iscoada.

44

Sapati trecutul vostru

Si tihna o-ntunecati

Va raspanditi adesea

Nu va aveti ca frati.

45

Veniti in trup trimisi

Pe verticala vietii

Si tot catati desea

In mlastina tristetii.

46

Catati ades prin minte

Prin carti si prin-mprejur

Sa ma vedeti pe Mine

Si sa imi dati contur.

47

Dar ce mai vrei copile

Din ganduri sa-mi soptesti?

Caci Zbuarator mi-ai fost

Cu aripi ingeresti.

48

Ce sa mai spun acum

Cand lacrimile-neaca

Fiinta-mi trecatoare?

Pana si mintea-mi seaca!

49

Sunt necuprinse cele

Ce-as vrea eu sa-ti graiesc

Parca raspunsu-I unu

Cand stiu ca Te iubesc!

50

Trimite-n noi lumina

Ca-n pestera gradinii

Sa infloreasca flori

Sa-nduplece ciulinii.

51

Priveste-n jur cuprinsul

Si-n suflet necuprins

Vei intelege-un lucru

Chiar focul neaprins!

52

Sa sti de-acum misterul

Raspunsul e in trei

De-l inmultesti cu sase

Sau cu treizeci si trei.

Radu Bedoni

2 comentarii:

  1. Geniala poezia!!!
    Cine e acest radu bedoni?Am cautat pe net si nu am gasit.
    Sa-i transmiteti felicitari din partea mea! Felicia

    RăspundețiȘtergere