miercuri, 8 aprilie 2009

Exteriorul lumii sau lumea exterioara in care traim




Doru Bem

Nevoia de revenire la esenta primordiala agita tot mai mult apele lumii exterioare, tulburandu-le pana in adancuri.Ajungem cu totii sa fim constienti de o schimbare care are loc, sau care va avea loc, sau de ceva indefinit, un “ceva” care se schimba si care nu mai este asa cum a fost pana acum.Daca vom analiza evolutia omenirii de 2000 de ani incoace realizam ca aceasta a deraiat de pe calea ferata a lumii interioare;exacerbarea acestei “calatorii” catre un alt drum manifestandu-se cel mai puternic in ultimii 100 de ani.In aceasta calatorie cu un itinerariu bine stabilit ne-am umplut existenta cu fel si fel de suveniruri care mai de care : telefoane mobile, televizoare, plasme, masini mai mult sau mai putin luxoase sau din ce in ce mai luxoase, computere, masini de tuns parul, de tuns iarba, masini mari, masini mici, salupe, vapoare, iahturi,avioane, nave, sateliti, telescoape, arme mici, arme mari, arme nucleare, case, vile, palate,haine, blanuri din vulpi, pantere, tigrii, caprioare, nurci etc ; lampi, candelabre din piele umana (al 2 lea razboi mondial),premii, concurente, diamante, aur, avutii,azile de batrani, azile pentru saraci, azile pentru defavorizati, azile pentru copii parasiti, bussinesuri,firme, banci si bani, multi, foarte multi bani.In calatoria asta , cu trenul nostru deraiat, dorim sa vedem totul sa avem totul, sa cuprindem totul si nu in cele din urma sa stapanim totul.

Ceea ce este amuzant in toata aceasta expeditie a infernului este ca tocmai acest “tot” nu poate fi stapanit si dresat asa cum un glob intreg isi doreste.Iluzia cea mai mare cu putinta este aceea de a crede ca stapanesti totul, ca la finele vietii sa realizezi ca nimic din exteriorul tau nu este al tau! Dar daca tu esti avid, oare nu te risipesti in acest “ TOT” ?Iar daca te risipesti asta nu inseamna oare ca iti pierzi unitatea?Pierzandu-ti unitatea nu inseamna ca te pierzi pe tine de tine insuti?

Singura realitate exterioara, daca ii pot spune asa, este propriul nostru trup.Dar si aici intervine iluzia.De cate ori omul nu a mai fost stapan pe propriul trup? De cate ori trupul nu a exterminat esenta vietii? De cate ori trupurile multor oameni nu au fost in “chiria “ duhurilor malefice?Si atunci te intrebi : oare sunt stapan pe trupul meu? Oare cine sunt eu?Daca tot timpul spunem : mana mea, sau ochiul meu, sau trupul meu, asta nu inseamna ca ne raportam la ceva exterior?Nu inseamna ca eu sunt si altceva in afara de trup? Nu inseamna ca eu locuiesc in acest trup?Si daca eu locuiesc in acest trup; eu cine sunt?

Sa vedem cum se simte acest “eu” in societatea de azi.

De cand te nasti esti angrenat intr-un sistem educational in care inveti teorii despre diferite lucruri, inveti sa gandesti asa cum teoria te indruma;existenta ta la gradinita este datorata faptului ca parintii nu mai au timp de tine din cauza sistemului.Tu, copil fiind, nu intelegi care este rostul tau alaturi de ceilalti si de ce dintr-o data trebuie sa iti gasesti locul in alta parte cand tu tanjesti dupa locul in care te-ai nascut.Nimeni nu iti raspunde la aceasta intrebare. Ajungi in clasele primare si dintr-o data esti obligat sa acumulezi continuu informatii despre lumea inconjuratoare si cum s-a creat ea.Unii invata mai bine altii invata mai prost si de aici apare un nou concept – concurenta.Poate ca multora dintre voi le-a trecut pe la ureche dojana : “ Tu nu vrei sa fi mai bun decat ceilalti? “ Tu vrei sa fi codasul clasei? “.Si uite asa apare spiritul competitiv, sa nu uitam, SPIRITUL competitiv.Am subliniat cuvantul “spirit” pentru ca , dupa cate stiintele initiatice ne invata, orice fel de manifestare mentala colectiva creaza un egregor – o entitate emanata de mentalul colectiv care guverneaza acea idee, concept, manifestare, loc, oras, judet, tara, continent si multe altele.De mici copii suntem invatati sa alimentam acest spirit, acest egregor.Asa dar , atunci cand spunem: spirit competitiv, spirit de lupta, spirit de gluma ; chiar exista in plan subtil o entitate care guverneaza acel concept, acea idee.Si dupa cate stim entitatile pot fi si ele bune sau mai putin bune.

Pentru dezvoltarea acestui spirit competitiv este creata o metoda de diferentiere, de departajare in functie de dorinta si capacitatea fiecarui copil de a invata.Daca esti incadrat intr-un anumit nivel , sa spunem intre 8 si 10 , esti considerat destept sau bun la invatatura; daca ai note intre 6 si 8 esti considerat “mediu” ; daca ai intre 4 si sase deja ajungi sa fi prost, iar pana in 4 esti mediocru sau “ fara scapare” . Date fiind coordonatele acestui sistem esti traumatizat de mic , de catre toti din jurul tau, sa inveti cat mai bine cu putiinta.Dar nimeni nu iti explica de ce.Cati elevi nu am vazut plangand ca au luat nota 9!Nu mai vorbesc de altii cu note mai mici.Sunt cazuri in care parintii devin adevarati fanatici , extremisti, cu proprii lor copii inducandu-le ideea ca performanta se reflecta prin nota 10. Si as vrea sa intreb; ce insemna nota 10 sau nota 1?

Problema este ca marea majoritate a copiilor sunt invatati sa ingurgiteze anumite informatii doar de dragul de a fi cat mai bine bonificati in societate si ca nu cumva sa manance bataie acasa.Asa putem intelege de ce marea majoritate a celor care au terminat liceul isi mai aduc aminte doar o foarte mica parte din ce au invatat, iar ce isi aduc aminte face parte din lucrurile placute pe care le-au studiat.Cati nu invata pentru examene si la o saptamana, doua nu isi mai aduc aminte absolut nimic?Dar de ce nimeni nu se intreaba, de ce?

Pe tot acest parcurs evolutiv esti bombardat continuu cu informatii :tehnologie de ultima ora, haine , reviste porno, reviste de can can, filme porno, siteuri porno, masini scumpe,vedete,emisiuni pline de snobism si mediocritate, vile luxoase si cate si mai cate.Ideea principala fiind una singura – BANII!

Si pentru ca e de bon tone sa fi “intelectual” trebuie sa faci faculatate.De aici deja lucrurile se amplifica si mai puternic ajungand ca in cele din urma sa devi un produs al acestei societati.Asa apar joburile, dupa care creditele, urmand sa muncesti o viata intreaga pentru a-ti plati datoriile la banca ( si asta pentru ca iti doresti cat mai mult, asa cum ai fost invatat )pentru a acumula cat mai mult in ideea ca la un moment dat, micul sau marele “tezaur “ pe care il ai sa-ti asigure fericirea in partea a 3 a a vietii.Sa-ti asigure fericirea in partea a 3a a vietii….

Si viata incepe sa se desfsaoare in urmatoarele tipare : te scoli, pleci la serviciu, iti faci treaba intr-o multime de nervi, pentru ca nu poti accepta ca cei din jur sa te considere un animal, iti iei nervii la pachet si daca ai destui bani te duci la restaurant sa manaci daca nu iei directia catre casa.Plin de nervi sau daca nu cel putin epuizat , incepi sa manaci.Nu e de mirare ca mancarea nu mai pica bine.Vom vorbi mai pe larg despre mancat intr-un capitol viitor.Dupa asta te uiti la televizor la una dintre emisiunile primitive, te culci si o iei din nou de la capat inca cateva zeci de mii de zile.

Cum credeti ca se simte acest “eu” intr-o asemenea viata? In lume la acest moment exista doua sisteme care contoleaza lumea : cel socialist si cel capitalist.Care nu reprezinta decat puscaria interioara (socialismul) si cea exterioara ( capitalismul) , ambele rasfrangandu-se asupra unui singur lucru – sufletul.Putem noi oare sa ne imaginam un alt fel de societate? Un alt fel de sistem?Problema sistemelor si a societatii este ca pun accentul prost, uita valoarea esentiala a lucrurilor.Constiinta valorii este prabusita iar sufletul este animalizat .Am uitat sa percepem ce se afla in spatele materiei.Cand punem mana pe un mar uitam valoarea lui reala, nu ii dam importanta, il mancam pur si simplu.Un savant va detalia toate aspectele sale fizice, provenienta, culoarea, compozitia in timp ce un mistic gusta in profunzime, intelege sursa divina, il imagineaza mental, ii simte gustul pana la cel mai mic detaliu.In acest fel, un mistic poate manca un mar fara ca el sa mai existe in realitate, inchide ochii si il recreaza imaginar.

Trebuie stiut ca supra aprecierea materiei cat si supra aprecierea ca sens general,consuma individul de foarte multa energie, aducandu-l la epuizare.De ce un om sufera atat de mult daca pierde un obiect? Pentru ca il supra apreciaza.De ce un om este deceptionat de un alt om? Pentru ca il supra apreciaza.Am vazut persoane care fac crize de isterie datorita pierderii unui telefon mobil sau al unui alt lucru.Si tot timpul ma intrebam care este cauza profunda a acestor crize de ego – pana la urma - . Unul din raspunsuri a fost supra apreierea.De aici putem extinde conceptul pana la cele mai inalte sfere ale societatii.Dezechilibrele in aceasta lume au stat la baza supra aprecierii puterii.Tot ceea ce este creat in acest univers are o anumita rezonanta, pana si puterea.Daca nu stapanesti rezonanta reala a puterii si incepi sa o supra apreciezi cu siguranta ajungi sa devi fanatic iar in momentul in care puterea iti este luata, declinul psiholgic este catastrofal, ajungand pana la sinucidere. Probabil ca stiti expresia : “ Omul isi creaza Isusi ca apoi sa ii rastigneasca “.Un maestru spiritual autentic niciodata nu isi va lasa discipolii sa il supra aprecieze ci va intoarce energia catre sinele fiecaruia incercand ca discipolul sa-I devina maestru.

In tot acest cadru sufeltul devine angoasat, anxios, depresiv imbolnavindu-se treptat.

9 comentarii:

  1. Citindu-te am avut impresia ca ma citesc pe mine. Super senzatia..

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai mult, problema e ca lumea este prea putin constienta ca are si o alta viata de trait - una spirituala, si ca trebuie sa invatam sa ne preocupam de ea. Cum spunea domnul Noica, parafrazand, omul trebuie sa coboare cat mai mult in interiorul sau si sa petreaca cat mai mult timp acolo, in el insusi.
    Ori, din pacate, aceste lucruri, chiar daca sunt stiute de unii, nu sunt facute publice destul de mult, nu se vorbeste si nu se explica despre ele prea multe. De aceea, atunci cand apare cate un miraculos salbator sau vindecator, lumea alearga intr-un suflet la el.
    Prea putini stiu despre ce e vorba, despre faptul ca orice schimbare (minora sau majora) din vietile oamenilor e un dat, care vine pur si simplu dupa anumite calcule, ca nu poate fi impiedicat si ca e de fapt un lucru super fain ce ni s-ar intampla, daca am sti sa ne armonizam (acordam,vibram armonios) cu aceste schimbari care vin spre noi.
    Totul e simplu, ne trebuie doar un "eu" curat spiritualiceste si destul de invatat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Neavând credinţă omul devine uşor vulnerabil în faţa răului, este lipsit de apărare şi în timp devine instrumentul lui.Isus ne povăţuieşte ca omului să nu-i fie frică de om.Spiritul lui să fie liber.De aceea este foarte important ca să încercăm în fiecare zi să deosebim binele de rău,dacă am greşit odată să conştientizăm acest lucru şi să nu repetăm a doua oară aceeaşi greşeală, să nu fim influienţabili în alegerea modului propriu de viaţă adecvat temperamentului şi aptitudinilor noastre, astfel încât tot ceea ce facem să o facem cu uşurinţă şi să ne aducă bucurie atât nouă cât şi celorlalţi din jurul nostru.Fiecare zi pe care o trăim pe acest pământ să fie o zi plină de lumină şi înţelepciune astfel încât la sfârşitul ei, "instanţa noastră psihică cu caracter logico-verbal" =conştiinţa să fie curată.

    RăspundețiȘtergere
  4. draga doru, tu zici "In tot acest cadru sufeltul devine angoasat, anxios, depresiv imbolnavindu-se treptat."...si care e solutia...problema o sesizam. Ma fascineaza ideea de Egregor. Am citit Mobilul lui Steven King.Acel Egregor capata o forma fizica, care asculta muzica noaptea si ziua indivizii ce o emanau ucideau....nu inteleg. Un Egregor e doar negativ ?

    RăspundețiȘtergere
  5. In nici un caz.Sunt multe scrieri SF despre egregori si multe dintre ele nu au legatura cu egregorii.Un egregor nu are o calitate bine definita pentru noi oamenii.Sau mai bine zis nu ii putem cataloga in tiparele mintii noastre.Sa spunem ca ei sunt neutrii si in functie de mentalul colectiv capata directia data.In acelasi timp exista egregori , sa le spunem "batrani", care au fost alimentati cu energii deosebite , asa cum in urma cu mult timp au existat pe teritoriul tarii noastre si mai exista inca.Din pacate mentalul colectiv poate "strica" sau " omora" un egregor deosebit.

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut. Doru vreau sa iti adresez o intrebare care nu prea are leg cu subiectul. Ce parere ai despre cartile lui Michael Newton? Te intreb pe tine pentru ca ai citit foarte multe carti si ai putea sa imi dai o parere personala. Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  7. "Cand ceva suna prea frumos ca sa fie adevarat, sunt mari sanse ca intr-adevar sa fie prea frumos ca sa fie adevarat".

    Articolul uita sa mentioneze ce ne-am face fara tehnologia care am acumulat-o in ultimii o suta de ani. Uita sa mentioneze ca nu exista cu adevarat nici o dovada a existentei "egregorilor", singura dovada fiind doar existenta in dogmele misticilor. Trebuie sa va evaluati putin directia in care tintiti.
    Articolul este vadit elitist creeand o puternica segregare intre profan si initiat, segregare de altfel artificiala.

    RăspundețiȘtergere
  8. Tu ai dreptate, dar oare am spus eu ca ar fi mai bine sa traim in primitivism?Reciteste articolulsi ai sa intelegi mai bine.Faptul ca nu crezi in existenta egregorilor e putin important.Legile se desfasoara fara aprobarea noastra.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bun gasit

    Acelasi bivol de apa spune: am citit mesajele din aprilie doar acum. Nu am citit comentariile toate.
    Ce sa fac daca traind in aceasta lume , cu tiparul vietii bine ilustrat in mesaj ..serviciu-casa-mancare-televizor-somn-serviciu..., putinele momente in care simt ca mai am o farama de "suflet" sunt cele in care:

    *vad stropii de roua dimineata , pe iarba inca netaiata de pe marginea drumului;

    *ma mir atunci cand imi privesc copilul in ochi , dandu-mi seama ca ochii ei au mereu alta culoare, dar sunt ai copilului meu intotdeauna;

    *ma pot minuna cat de mult cresc florile de la serviciu cand revin dupa cateva zile de de concediu, sau chiar de la o zi la alta uneori;

    *vad razele de soare la apus , filtrate printre frunze de platan si perdea , proiectate pe peretele dormitorului. Jocul lor auriu sau rosiatic este minunat ;

    Da , sunt putine cele ce ma pot "bucura".Poate par cam marunte pentru altii mai "educati" decat sunt eu.

    Oricum ceea ce ma bucura pe mine , pe cei de langa mine nu-i face mai buni sau mai fericiti. Sunt in viata mea si unii pe care nu-i multumeste nici macar umilinta , smerenia cu care ma staduiesc sa raspund la comportamentul lor oscilant intre : ostil / miserupist. Greutatile mele ii bucura, umilinta mea ii face mai ostili , fericirea mea - nu le pasa de ea. Pe acestia ar trebui eu sa-i iubesc?
    Ma gandesc(sau ma rog?) uneori : daca ar da cel de sus ca tot ceea ce fac ei bine sa li se intoarca inzecit , iar tot ceea ce planuiesc ei de rau sa se duca pe pustii , oare ar fi mai buni? Oare am fi mai buni? Si daca eu ma straduiesc sa fiu mai buna , de unde atata ostilitate din partea unora?
    Cineva mi-a spus ca trebuie sa incerc sa privesc lucrurile si din punctul lor de vedere. Am incercat . Tot eu sufar . Recunosc : imi e greu sa inteleg rautatea.
    Cred ca ar trebui sa revin la articolul cu protectia proprie (citat pe esoteric.eu....di gardianul) si sa invat sa ma protejez de ceea ce este negativ. Indiferent din partea cui vine : de la altii sau din interiorul meu.
    E deja o noua zi . Si ma asteapta alte drumuri. Cu speranta ca vor fi pe o carare buna , ma duc sa mai visez ceva (in cale 4 ore de somn ce urmeaza).
    Doar eu - un bivol de apa.

    RăspundețiȘtergere