De multe ori ratacim pe poteci inguste cu minti rigide secatuite de propria necunoastere.Pasii catre interiorul fiintei noastre ne modeleaza lumina launtrica transformandu-ne din statui de pamant in oameni inaripati, zburatori prin suflul Divin !
Pe 1 iulie Uranus intra in mers retrograd. Din acest moment avem 5 planete retrograde si evidentierea unui potential karmic special prin care planetele ii ajuta pe oameni sa-si sondeze trecutul, sa-l inteleaga si sa-i corecteze greselile. Ziua de miercuri aduce insa si o grupare inedita de aspecte pe care Mercur si Venus le ridica la doua planete din Varsator (Chiron si Neptun). Si nu in ultimul rand trecerea Lunii prin Scorpion in aceste momente complicate modifica directia astrala asa cum se modifica brusc directia de curgere a apei in punctul de cascada. Daca Uranus patroneaza in astrologie valorile universale, tehnicile moderne, inovatiile si aduce oamenilor puterea de a-si constientiza curgerea energiei, de a o folosi, de a-i da un sens, intrarea lui in mers retrograd aduce in astrologie un moment de cascada. Prima zi de retrogradare a lui Uranus este un fenomen deosebit de interesant in astrologie. In timp ce fluxurile energetice tind sa mearga inainte si nimic nu le poate opri, atitudinea, curajul, sentimentul par sa construiasca mai departe valorile sociale si personale importante, punctul de intoarcere aduce celor fara o vointa evidenta o acuta stare de disperare in fata unei prabusiri iminente. Daca in fata unei cascade oamenii traiesc momentul de groaza al intalnirii cu moartea, ipostaza schimbarii directiei de mers a lui Uranus lasa in urma vointa, identitatea si personalitatea si plaseaza cu un pas in fata aspiratiile, dorintele, mersurile sociale chiar daca semnalele sunt altele, chiar daca pericolul de a distruge totul este iminent. Valentele Varsatorului cu tendinta sa de a repeta aceeasi greseala, de a reproduce de mai multe ori un sablon gresit sau de a aplica un procedeu gresit, se poate integra si in trasaturile lui Uranus in momentul de retrogradare. Panica, durerea, neincrederea si disperarea sunt specifice doar primei zile de retrogradre. O mana nevazuta ne pune in spate aceasta povara si ne tulbura sentimentele pana cand ochii se invata cu lumina puternica sau cu intunericul, pana cand picioarele sau mainile se invata cu temperatura foarte rece sau foarte calda a apei. Dupa depasirea acestui moment de acomodare vizuala sau senzoriala vom avea de infruntat informatia ca atare a retrogradarii si care, anul acesta, este una de factura saturniana, mentala, tulburatoare si epuizanta. Uranus pe casa VII a relatiilor si dusmanilor declarati va aduce in relatia cu Soarele din casa XI, o combinatie exploziva de stari sufletesti si atitudini pe care le vom indrepta impotriva propriei persoane. Gafe monumentale, acuzatii nefondate, demersuri gresite, toate vor avea la baza o atitudine usor paranoica, de teama in fata unui inamic invizibil. Ce se intampla de fapt? Momentul de impact al structurii subtile cu vibratiile retrograde ale lui Uranus creeaza o trauma fiziologica, senzoriala, ce va fi memorata foarte bine de organism. Ori de cate ori se vor reproduce conditiile acestei zile organismul va reactiona, protestand sau aparandu-se. In felul acesta coordonarea nu va fi una obiectiva pentru ca analiza se sprijina pe trauma, iar rezultatul va fi unul gresit, subiectiv pentru ca fiecare context nou pe care il vom avea de infruntat va fi judecat in albia intamplarilor din aceasta zi. Solutia o vom gasi in relatia Taur-Gemeni versus casele IX-X. Relatia celor doua cupluri nu se va baza nici pe element si nici pe valentele individuale ale fiecarui semn implicat, ci pe raporturi dintre modurile vibratorii: fix-mutabil versus mutabil-fix. Daca in ceea ce priveste potentialul astral, energia de baza mobilitatea trebuie redusa, ea fiind dependenta de o sustinere a elementului fix, deci este absolut necesar pastrarea rezervelor, a depunerilor, a echilibrului deja stabilit, in ceea ce priveste exprimarea sau acceptarea modificarilor de natura sociala si comportamentala trebuie sa dam dovada de mobilitate. Asadar, solutia pentru a gasi echilibrul si a nu disturge obiectivitatea scufundand-o in traume despre care nu stim mare lucru este sa acceptam schimbarile sociale necesare, cu detasare si intelegere, cu seninatate si disponibilitate, fara a cauta sa dam curs consumului interior impulsionat de indoiala, revolta, nemultumire. Relatiile pe care Mercur si Venus din zodiile si casele indicate mai sus le vor avea cu planetele din Varsator (domiciliul lui Uranus) sunt edificatoare in aceasta directie si intareste ideea ca putem sa facem fata incercarilor ce incep in aceasta zi doar gandind si simtind corect. Prin urmare, aspectele acestei zile nu ne obliga sa procedam intr-un anumit fel, nici sa facem alegeri dificile, ci doar sa abordam fata de propria persoana o atitudine corecta. Daca in ceea ce privesc rezervele personale ele trebuie mentinute indiferent ca este vorba despre vitalitate, o atitudine afectiva sau avere, in raporturile sociale va trebui sa gandim corect si sa ne acceptam mai usor unii pe atii, sa dam dovada de toleranta si deschidere, de acceptare si multumire.
De 2000 de ani incoace lumea crestina s-a tot chinuit si rasucit sa descifreze cuvintele pline de talc si Dumnezeitate ale mantuitorului nostru Iisus Hristos.Pildele Sale, invatatura Sa din pacate a ramas pentru foarte multi o necunoscuta, interpretandu-se totul la voia stricta a cuvantului si nu a sensului subtil, al sensului din planurile subtile asa cum El le-a impregnat prin spusele Sale.De multe ori cititm Biblia si ne oprim sau impiedicam in fata anumitor pasaje si mai ales in fata pildelor pe care Mantuitorul le-a rostit.Nu putine au fost datile cand m-am intrebat daca aceste pilde pot fi descifrate numai si numai cu auzul , vazul si mintea noastra!Pe parcursul timpul cred ca am auzit cel putin cateva zeci de interpretari ale aceleiasi pilde, evident toate diferite intre ele.Biblia este plina de pilde si in mod direct si crestinismul.Dar cum poti fi oare un bun crestin daca nu intelegi cuvintele pe care chiar izvorul acestei religii Iisus Hristos le-a dat spre invatatura?Tot El spune : “ Cine are urechi de auzit sa audasi cine are ochi de vazut sa vada!” Oare credem ca noi toti crestinii, si toti preotii si toata ierarhia bisericeasca au urechi de auzit si ochi de vazut?Cu siguranta sfintii pe care ii avem posed toate aceste calitati, dar pe langa acestia cati nu sunt care umplu urechile oamenilor cu fel si fel de interpretari trunchiate si ochii oamenilor cu imagini indoite?Si asta se intampla datorita faptului ca Biblia a devenit mai degraba un roman de spiritualitate decat un subiect de meditatie profunda interiorizata, evident.Oare ne ajung cuvintele si mintea pentru a patrunde urmatoarea pilda : “Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haina veche; pentru ca si-ar lua umplutura din haina ,si ruptura ar fi mai rea.Nici nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi; altfel burdufurile plesnesc, vinul se varsa si burdufurile se prapadesc; ci vinul nou il pun in burdufuri noi si se pastreaza amindoua.”
Va aduceti aminte ? “ Ceea ce este sus este la fel ca si ceea ce este jos , iar ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus “ – Hermes Tristmegistul. Pilda aceasta, a lui Hristos, este de aici, de jos, folosind adevaruri reale, umane, mici; dar in esenta ea reflecta in primul rand ceea ce este sus, legea planului subtil.
Tot ceea ce a spus Iisus contine ambele adevaruri care pastreaza unitatea.Pildele sunt oglinda adevarurilornoastre, de aici, de jos, de pe pamant.
“Adevarat va spun ca daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor”
Pildele ne indeamna tot timpul sa pricepem si altfel realitatea inconjuratoare, sa o intelegem si in planurile ei cele mei fine cu putiinta.Dupa cate sta scris, a fi copil trebuie sa fie o virtute a omului caci pruncul, copilul, in afara realitatii sale imediate, reprezinta pentru Dumnezeitate o virtute.Si cum oare este un copil?Care sunt calitatile lui? Si de ce se indeparteaza omul odata cu inaintarea in varsta de aceasta virtute, de aceste calitati? Pentru ca devine mai matur, mai responsabil, mai serios, mai cult, mai intelligent ? Nicidecum!
Am avut bucuria in urma cu multi ani sa citesc o carte minunata intitulata “ Un nou inteles al evangheliilor “ tiparita la editura Prosveta, insumand gandurile si explicatiile maestrului Omraam Mikhael Aivanhov .As vrea sa va impartasesc si dumneavostra cateva din talmacirile lui Aivanhov asupra anumitor pilde si pasaje din Biblie.Sa incepem asadaro lectura minunata.
Un nou inteles al evangheliilor
“Atunci cind Iisus spune: "Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari. Deci daca n-ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine va va incredinta adevaratele bogatii?" aceasta inseamna ca daca nu sinteti fideli individualitatii in lucrurile mici terestre, nu vi se vor putea incredinta marile bogatii ale spiritului.Veti spune: "Bine, am inteles: va trebui sa hranim individualitatea, dar nu vom lasa personalitatea sa moara de foame, si atunci cum sa stim ceea ce sa dam uneia si ce alteia?" Pentru a raspunde ma voi baza pe scena din Evanghelie unde fariseii ii pun lui Iisus o intrebare referitoare la impozitul datorat Cezarului sperind ca raspunsul sau le va permite sa-l acuze. Ei il intreaba: "Trebuie platit impozit Cezarului?" Dar Iisus, vazind viclenia lor - caci le citeagindurile - le raspunde: "Dati-mi un ban." I se da unul. "A cui este imaginea aceasta?" A Cezarului, raspunsera ei. "Ei bine, atunci dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." Si cine este Cezarul? Nu este altceva decit una dintre formele personalitatii. Ei da, toti avem in noi un Cezar care cere mereu si trebuie sa-i dam cite ceva pentru a trai, dar nu totul. Veti spune: "Dar cittrebuie sa-i dam?"Pentru a fi clar, voi lua o imagine. Iata, ardeti o bucata de lemn, o creanga de copac si ce vedeti? Flacari, flacari ce tisnesc, apoi gaz, mai putin; in continuare vapori de apa, inca si mai putin; si la urma, putina cenusa... foarte putina. Dar unde s-au dus aceste elemente? Focul, gazele, vaporii au urcat spre cer, numai cenusa a ramas. Iata, aceasta va indica ce trebuie sa dati personalitatii: numai o patrime, ceea ce corespunde pamintului si restul de trei patrimi individualitatii. Da, un sfert ajunge pentru personalitate: trebuie sa ne ocupam de ea, s-o hranim putin, pentru ca sa nu moara, dar tot restul trebuie trimis individualitatii.Iisus a explicat multe lucruri in fata discipolilor Sai dar evanghelistii nu au adus decit o mica parte din explicatiile Sale. Si acum trebuie interpretate, ceea ce nu este usor. Exista evident o posibilitate de interpretare care constain a studia fiecare cuvint, a compara diferitele versiuni, a se raporta la textele primitive evreiesti si grecesti, a cauta lacunele, deformatiile voluntare sau nu, copiile facute prost, in a aprofunda anumite probleme din punct de vedere istoric etc. Este ceea ce se numeste "exegeza sfinta". Toata lumea selanseaza in acest gen de cercetare, dar chiar urmarind-o in vesnicie, nu se va ajunge la gasirea cheii Scripturilor. Pe mine nu ma intereseaza sa stiu cum au fost scrise Cartile Sfinte, unde se gasesc greselile de traducere si copiere. Ceeace ma intereseaza este de a afla ceea ce gindea Iisus, ceea ce avea in mintea Sa, in sufletul Sau cind vorbea in parabole; extrem de greu de a cunoste acestea prin exegeza. Cuvintele lui Iisus sint inca vii in arhivele cosmice, in Cronica Akasa, si trebuie sa ne ridicam pina acolo pentru a le descoperi sensul. Cind Il vom intelege ne vom putea intoarce la text sa-l interpretam.Prin mijloacele intelectului obisnuit nu putem ramine decit in planul formei. Ori adevarul nu se gaseste in forma; nu descoperim adevarul decit inaltindu-ne foarte sus. Sensul adevarat este in planurile superioare si daca nu interpretam Cartile Sfinte ridicindu-ne interior nu vom putea patrunde sensul lor
……………………………………………………………………………………..
Pe cine place Dumnezeu?
Prin discursuri inalte si argumentatii erudite teindepartezi de sens si continut, care devin din ce in ce mai greu de sesizat.Iisus incheie parabola vorbind despre doi stapini. "Nici o sluga nu poate sluji la doi stapini; caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt, sau va tine numai la unul si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona." Aceasta inseamna: nu puteti sluji simultan natura voastrasuperioara si cea inferioara. Si se spune in continuare: "Ce este inaltat intre oameni este o uriciune inaintea lui Dumnezeu." Deci ceea ce este glorios pentru personalitate, pentru lume, este odios pentru individualitate, pentru spirit. Personalitatea cauta aprobarea publicului, a multimii nestiutoare, in timp ce individualitatea o cauta pe aceea a lumii divine.V-am spus deja si o repet: personalitatea nu trebuie omorita. Personalitatea este minunata cind este servitoare in miinile individualitatii. Fara personalitate nu putem face nimic pe pamint, dar cind ea hotaraste sa joace rolul stapinei, ea nu poate sa aduca decit sfaturi rele.
…………………………………………………………………………………….
Sa ne oprim asupra cuvintelor lui Iisus: "Este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decit sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu." Majoritatea comentatorilor au explicat aceste cuvinte tulburatoare prin faptul ca Iisus dorea sa insiste prin aceasta imagine frapanta asupra imposibilitatii ca bogatul, prezentat ca un om dur, egoist, sa fie admis in Imparatia Domnului. Si nu s-a luat in serios imaginea camilei, intr-atit de exagerata li s-a parut. Nu, ea nu este deloc exagerata si veti intelege de ce. Am vazut ca locul tuturor sentimentelor, dorintelor, emotiilor, pasiunilor din om este corpul astral. Poftele nemasurate, cupiditatea, nevoia de a poseda, satisface, sint manifestari ale corpului astral, si daca acest corp astral nu este stapinit, educat, se mareste din ce in ce mai mult si devine ca o tumoare monstruoasa in fiinta omeneasca. Este cazul bogatului care, in dorinta de a aduna bani, terenuri, case, etc, sfirseste prin a avea un corp astral imens careil impiedica sa treaca prin poarta Imparatiei Domnului. Caci in Imparatia Domnului nu sint acceptate decit fiintele care au invatat ce este sacrificiul, renuntarea, abnegatia.Sa studiem acum natura camilei: ea a stiut sa se adapteze perfect desertului unde nu creste aproape nimic. Putinul pe care il gaseste ii ajunge, putind merge zile intregi fara a minca sau bea. Ea are deci un corp astral minuscul si de aceea este simbolul initiatului care se multumeste cu putin si care este capabil sa strabata, fara a se prabusi, cele mai dure conditii de viata. Cind Iisus spunea despre camila ca poate trece prin urechea acului - acum intelegeti, fraza este clara - se referea nu la corpul fizic ci la corpul astral. De aceea va spuneam ca daca nu vom cunoaste structura fiintei omenesti nu vom reusi sa interpretam anumite pasaje din Evanghelii. Corpul astral, care este sediul sentimentelor, pasiunilor, incepe sa se manifeste in om incepind cu pubertatea. Inaintea acestei perioade in activitate este mai ales corpul eteric. Bineinteles corpul astral este prezent, de asemenea si corpul mental: copilul traieste emotii, intelege ce i se spune, dar corpul astral nu se formeaza in el cu adevarat decit pe la paisprezece ani, iar corpul mental spre douazeci si unu de ani.
Copilaria corpului eteric
Cit despre corpul eteric care are cea mai lunga activitate intre nastere si virsta de sapte ani, se poate spune ca asigura cresterea si dezvoltarea in bune conditii a corpului fizic. Corpul eteric actioneaza in copil ca si in plante. Planta nu are corp astral, caci ea nu are o veritabila sensibilitate, cel putin daca o comparam cu cea a animalelor sau oamenilor, si atunci cind o rupeti nu sufera. Plantele nu au un corp astral dezvoltat dar au un corp eteric foarte puternic, de aceea nu inceteaza sa creasca si sa se dezvolte. Daca taiati ramurile sau tulpinile lor, ele cresc din nou, si daca le dati deseuri, ele le absorb si le transforma pentru a produce fructe. Corpul lor eteric purifica tot.Copiii seamana cu plantele: totul se transforma si se purifica continuu in ei gratie corpului eteric a carui activitatea nu este inca impiedicata de manifestarile corpului astral. Catre paisprezece ani incepe perioada adolescentei si atunci lucrurile se complica, caci corpul astral care se trezeste declanseaza toate manifestarile pasionale: sexualitatea, agresivitatea, poftele nemasurate. Si cum toate aceste manifestari produc impuritati, esturi, corpul eteric trebuie sa se ocupe mereu cu eliminarea lor.Inocenta, candoarea, puritatea copiilor, vine din faptul ca la ei corpul astral nu este inca dezvoltat. Iata deci o noua explicatie a cuvintelor lui Iisus: "Daca nu veti deveni copii, nu veti intra in Imparatia Domnului." Copilul va intra in Imparatia Domnului pentru ca nu are un corp astral umflat, buhait, care sa-l impiedice sa intre. Camila, v-am spus-o, este un simbol si copilul, aici, e asemenea. Iisus nu dorea sa interzica oamenilor sa devina adulti, dar ii indemna sa-si domine corpul lor astral ale carui dorinte exigente le-ar inchide intrarea in Imparatia Domnului, care este o stare de constiinta, de pace, de armonie, de lumina. Evident, corpul astral este necesar; daca Inteligenta cosmica a creat omul cu un corp astral este pentru ca acesta are un rol de jucat: fara el nu vor exista nici senzatii, nici dorinte, nici sentimente si omului ii va lipsi ceva, dar toate acestea nu trebuie lasate sa se dezvolte fara masura.Sa revenim la cuvintele: "Este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului decit sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu." Da, accesul in Imparatia Domnului este greu caci se intra prin acea "poarta strimta" de care vorbeste Iisus intr-un pasaj din Biblie: "Intrati pe poarta cea strimta, caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare si multi sint cei ce intra pe ea." Aceasta poarta strimta care permite accesul in Imparatia Domnului este poarta Initierii. Initierea este o asceza care invata pe om cum sa se dezbare de toate slabiciunile si toate tendintele sale negative. Se poate compara cu orificiul prin care trece sarpele cind trebuie sa-si schimbe pielea. Discipolul este acela care se pregateste sa treaca prin poarta strimta care ii va smulge pielea cea veche, adica obiceiurile rele, conceptiile eronate. Fiecare dintre voi este chemat sa treaca prin poarta cea strimta si, in loc sa va tulburati si sa va infricosati, bucurati-va sa deveniti, gratie acesteia, o fiinta noua, cu ginduri, sentimente si un comportament nou.Se poate spune ca in cursul existentei sale omul strabate trei porti: cea a nasterii prin care trec toti oamenii, fie ei buni sau rai. Pe urma poarta mortii, la fel trecuta de catre cei buni si de cei rai. Dar poarta Initierii o trec numai aceia care sint capabili de mari sacrificii si renuntari.“
“Un nou inteles al Evangheliilor “ Omraam Mikhael Aivanhov – editura Prosveta
Medicina de astazi fara existenta magica a lui Paracelsus ar fi cunoscut minusuri semnificative. PARACELSUS, Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von (sau ab) Hohenheim, s-a nascut în apropiere de Zurich, 1493si a murit in Salzburg, 1541.De mic copil a fost captivat de medicina, astrologie, alchimie si magie.Cel care si-a pus amprenta in cultura si existent sa este chiar tatal sau care i-a indrumat pasii catre minunata cale a medicinii si nu numai.La varsta de 16 ani este trimis sa studieze la Universitatea din Basel.Mai tarziu,numit la Universitatea din Basel în 1526, face din intrarea sa la catedră un manifest al spiritului nou. Se exprimă în germană, şi nu în latină, cum prevede tradiţia savantă. Îi atacă violent pe Galien şi pe Avicenna cărora le arde, public, operele cu ocazia sărbătorii Sfântului Ioan. Se manifestă la Paracelsus o nesupunere şi o rebeliune, fapt pentru care romanticii germani vor recunoaşte în el pe unul dintre precursorii lor.
A fost instruit de celebrul Johann Trithemius de Spanheim, abatele mănăstirii Sfântul Jacob din Wurzburg (1461–1516), unul dintre cei mai renumiţi maeştri în magie, alchimie şi astrologie, şi, sub îndrumarea acestui profesor, au fost cultivate îndeosebi înclinaţiile sale pentru ştiinţele şi practicile oculte. Îşi continuă lucrul în laboratorul bogătaşului Sigismund Fugger, la Schwatz, în Tyrol.Paracelsus calatoreste mult in toata Europa culegand de peste tot informatii pretioase despre medicina traditionala , popular cat si o sumedenie de leacuri mai mult sau mai putin magice. Mai concret, îi datorăm fecundaţia in vitro mult anticipată (homunculul), prefigurarea a ceea ce va deveni, cu Hahnemann, homeopatia şi o multitudine de remedii eficace pe bază de sulf, de mercur şi de opiu cat si anumite elemente de chirurgie.
De altfel, Paracelsus a scris mult despre Elementali sau spirite ale Naturii, dar, în descrierea acestora, el a înlocuit termenii răsăriteni cu unii mai apropiaţi de mitologia germană, pentru ca astfel să fie mai uşor înţeles de către compatrioţii săi. Este posibil ca Paracelsus să fi stat printre tătari între anii 1513 şi 1521, deoarece, potrivit calculelor lui Van Helmont, el a venit la Constantinopol în ultimul an[1] şi a primit acolo Piatra filozofală. Iniţiatul de la care Paracelsus a primit această piatră a fost, potrivit unei aureum vellus (tipărită la Roschach, în 1598), un oarecare Solomon Trismosinus (sau Pfeiffer), un compatriot al lui Paracelsus. Se povesteşte că acest Trismosinus era în posesia panaceului universal, şi, lucru uimitor, un călător francez îl văzuse încă în viaţă la sfârşitul sec. al XVII‑lea.
Paracelusus a lasat in urma sa multe scrieri extraordinare din domeniul medicinei, astrologiei, alchimiei, magiei, antropologiei si de ce nu a filosofiei.In cele ce urmeaza am sa redau cateva din ideile sale in ceea ce priveste antropologia si anume geneza omului.Fragmentul este extras din minunata carte “ Paracelusus viata si invatatura “ scrisa de Franz Hartmann tiparita de editura Herald.Va recomand cartea ca fiind una din lecturile esentiale in studiul esoteric si nu numai.
Omul este o fiinţă alcătuită din trei elemente sau forţe distincte: Spirit, Suflet şi Materie. Fiecare element (din acestea trei) este vizibil şi tangibil fiinţelor care trăiesc exclusiv în el, sau în a căror componenţă respectivul element predomină.[2] Spiritul este perceptibil existenţelor spirituale, iar gândurile muritorilor apar vizibile şi materiale spiritelor. Esenţa sufletului, cu formele şi curenţii ei, poate fi văzută şi simţită de Elementali şi de fiinţele care trăiesc în sfera sufletului; ei sunt de asemenea capabili să citească gândurile mai puţin subtile şi spirituale, şi percep stările de spirit ale oamenilor provocate de culori, ca şi efectele lor în aura fiinţelor umane. Ei nu pot, totuşi, să perceapă lucrurile divine şi spirituale. Materia, în starea în care noi o cunoaştem, este văzută şi simţită cu ajutorul simţurilor fizice, însă fiinţelor care nu posedă asemenea simţuri, lucrurile materiale le sunt tot atât de invizibile şi intangibile cum sunt lucrurile spirituale pentru cei ce nu şi‑au dezvoltat puterea percepţiei spirituale.
Esenţa spirituală a omului provine din prima emanaţie a lui Dumnezeu. Ea este înzestrată cu înţelepciune şi putere divină, şi dacă elementele din care este constituit omul normal devin conştiente că posedă asemenea daruri, şi înţeleg care sunt puterile lor şi cum să le folosească, atunci cel care le posedă va fi, ca să spunem aşa, un supraom, şi, pe bună dreptate, va fi numit Fiinţă divină, sau Fiu al Atotputernicului.
Conceperea si razele divine
Ori de câte ori este conceput un copil, un cuvânt purcede de la Dumnezeu asemenea unei raze şi înzestrează viitoare făptură cu Spirit. Totuşi, acest Spirit nu este absorbit imediat de copilul nou născut, ci se încarnează treptat, pe măsură ce fiinţa omenească creşte şi îşi dezvoltă raţiunea şi inteligenţa.[3] Mulţi oameni trăiesc, se căsătoresc şi mor fără a ajunge vreodată să intre pe deplin în posesia acestei raze divine de înţelepciune (sau fără să stabilească o legătură strânsă cu ea) care, doar ea, îi poate transforma în fiinţe omeneşti nemuritoare.
Deşi puterile şi esenţele, care urmează să pregătească sufletele acestora, pot fi mai rezistente, în formele lor, decât trupurile lor fizice, totuşi aceste puteri vor slăbi, iar aceste esenţe se vor descompune la timpul potrivit în elementele care le compun, căci nimic nu durează la nesfârşit în afară de Spiritul lui Dumnezeu,care începe să se manifeste în om prin asimilarea esenţelor mai subtile ale sufletului.
Dacă o asemenea asimilare nu se produce – altfel spus, dacă individul, în timpul vieţii sale, nu devine înţelept, bun şi iluminat spiritual – raza divină se întoarce, odată cu moartea persoanei, la sursa de unde a venit, iar personalitatea individului va rămâne doar ca o urmă în lumina astrală.
În om există două feluri de inteligenţă: inteligenţa umană şi inteligenţa animală. Numai inteligenţa umană se poate uni cu spiritul. Raţiunea inferioară sau animală – oricât de mult ar cunoaşte în privinţa aspectelor exterioare ale lucrurilor, şi oricât de versată ar fi în logică şi filozofie – este complet neputincioasă, fiindcă va fi respinsă de spiritul adevărului; iar acela care păstrează formele nealterate, prevenind destrămarea şi întoarcerea lor în haos, este doar spiritul de viaţă.
Spiritul pur n‑are personalitate, ci există impersonal în Dumnezeu şi ca Dumnezeu, şi fiecare naştere face să apară o nouă persoană, dar nu şi o nouă rază spirituală. Spiritul impersonal supravieţuieşte, dar personalitatea omului se poate pierde. Numai elementele din personalitatea lui care vor fi absorbite de spirit vor putea supravieţui. Cimentul care uneşte sufletul cu spiritul este iubirea, şi de aceea iubirea înflăcărată pentru divinitate este cel mai înălţător bun pe care îl poate realiza un om muritor.
Intre vizibil si invizibil
Esenţa sufletului omenesc este alcătuită din influenţele eterice sau astrale care provin din sufletele lumii, planetelor şi stelelor, în special din sufletul planetei pe care locuieşte. Sufletul oricărui om şi al oricărui animal are caracteristici proprii, care îl deosebesc de celelalte suflete; la fel, „sufletul” fiecărei planete, al fiecărui soare, al fiecărei lumi are caracteristici proprii, şi el emite influenţe benefice sau distructive pe care le răspândeşte în spaţiul cosmic, acţionând astfel asupra Microcosmului omului şi producând, în cele din urmă, rezultate vizibile.
Aceste elemente astrale sunt organizatoarele sufletului uman. Ele sunt constructorii templului în care locuieşte spiritul, iar sufletul omenesc, fiind stimulat de ele, atrage prin intermediul unor procese fiziologice elemente ale pământului, şi formează ţesuturi, muşchi şi oase, şi devine vizibil şi tangibil pentru fiinţele alcătuite asemănător trupului material sau animal al omului. Din acest motiv omul poate fi considerat ca fiind o fiinţă dublă – un omvizibil şi un om invizibil uniţi prin suflet. Omul vizibil constă din acele elemente iniţial invizibile care devin vizibile în forma sa, omul invizibil fiind constituit din sentimente şi gânduri a căror origine se află în Macrocosm, iar lumina lor se reflectă şi se imprimă în materie.
Omul este, aşadar, chintesenţa tuturor elementelor şi un fiu al universului sau o copie în miniatură a Sufletului său, şi orice există sau se întâmplă în univers, există şi se întâmplă în alcătuirea omului. Mulţimea forţelor şi esenţelor ce acţionează pentru a constitui ceea ce numim „omul” este aceeaşi ca şi mulţimea forţelor şi puterilor a ceea ce, la o scară infinit mai mare, se numeşte Univers, şi orice lucru din Univers se reflectă în om şi poate intra în conştiinţa acestuia. Această circumstanţă permite omului care se cunoaşte pe sine însuşi să cunoască Universul, şi să perceapă nu numai ceea ce există invizibil în Univers, dar să prevadă şi să prezică întâmplări viitoare. De relaţia strânsă dintre Univers şi Om depinde armonia datorită căreia Infinitul se leagă strâns de Finit, şi imensitatea de tot ce este mic. Este lanţul de aur al lui Homer, sau inelul lui Platon.
Ens Seminis – Forta formatoare
Scopul existenţei omului este restabilirea armoniei de la începuturi, care a existat între Dumnezeu şi Om înainte de producerea separării ce a tulburat echilibrul şi a făcut ca prima emanaţie a esenţei divine să fie atrasă de cea de‑a treia emanaţie materială şi să se scufunde în materie. Pentru a restabili această armonie, Omul poate face ca voinţa lui Dumnezeu să‑şi găsească expresia perfectă în Natură, şi de aceea Natura se va spiritualiza şi Macrocosmul se va apropia de perfecţiune.
Calităţile şi temperamentele oamenilor pot fi dezvoltate, într‑o anumită măsură, independent de mediul înconjurător, prin puterea lui Ens seminis (forţa formatoare a materiei). Adam şi Eva (esenţa spirituală duală masculină şi feminină) şi‑au primit trupurile prin „creaturi” (esenţe elementale sau astrale), prin Ens seminis; prin acest ajutor neîncetat, bărbaţii şi femeile vor exista până la sfârşitul lumii. Chiar dacă n‑ar fi existat planete, nici stele, şi dacă nimic n‑ar fi căpătat vreodată existenţă, totuşi copiii lui Adam şi ai Evei s‑ar fi născut, şi ar fi avut temperamente specifice: unul ar fi fost melancolic, altul coleric, al treilea sangvin sau irascibil etc. Asemenea calităţi ale oamenilor provin de la Ens proprietatis, şi nu de la nişte influenţe astrale, fiindcă temperamentele, gusturile, înclinaţiile şi talentele nu sunt o parte a corpului; altfel spus, ele nu îi dau acestuia nici înfăţişare, nici culoare şi nici formă – acestea sunt atribute alelui Ens proprietatis.[4]
Deşi Microcosmul şi Macrocosmul se află într‑o relaţie reciprocă, asemenea relaţiei dintre puiul din ou şi albuşul care îl înconjoară, totuşi acţiunea Macrocosmului asupra Microcosmului este doar o condiţie externă de viaţă, numită de Paracelsus, Digest. Nici un om sau nici o fiinţă muritoare nu poate exista fără influenţa astrelor, dar nu‑şi capătă existenţă prin ele. O sămânţă aruncată în pământ poate creşte şi da naştere unei plante, dar acest lucru nu ar fi fost posibil dacă soarele nu ar acţiona asupra ei, şi nici solul n‑ar putea să creeze o sămânţă de la sine, oricât de mult ar fi strălucit soarele asupra lui. Paracelsus explică originea calităţilor condiţiilor exterioare de viaţă, susţinând că ele au apărut în urma atracţiilor reciproce şi interacţiunilor dintre Macrocosmos şi Microcosmos şi prin armonia ambelor sfere (firmamentul inferior şi cel superior), fiecare fiind formată în funcţie de cealaltă. Baza comună a ambelor sfere – care este, ca să spunem aşa, receptacolul comun al germenilor – se numeşte Limbus.
Actor,
Coordonator site www.ezoterism.com ,
Jurnalist la ziarul Gardianul deschizand o noua sectiune “rubrica ezoterism “, Publicist la revista “ Lumea Misterelor “ ,Publicist la revista medicala “ Medic4all”,Publicist la revista “ Initierea “ – revista C.I.S.C.E
,Consilier pe teme ezoterice
,Membru al Centrului Independent de Studiu si Cercetari Ezoterice - C.I.S.C.E
,Membru fondator al Clubului Romano - Arab de presa
Studii in terapii alternative/complementare si ezoterism
- Cristaloterapie,
- Aromaterapie,
- Meloterapie ,
- Terapia Centrilor Energetici Subtili ,
- Bioenergoterapie,
- Astrologie .
- Numerologie,
- Tarot
- Chi Kung
- Radiestezie
- Infoenergetica
- Parapsihologie
- Psihologie
- Feng Shui
- Studii in Magie si Shamanism
- Maestru Reiki Usui & Tibetan,
- Maestru Karuna Reiki ,
- Maestru Autocontrol
- 09.01.2008 am inaugurat cabinetul de cursuri si terapii complementare/ alternative “ CristianaArdent”. www.cristianaardent.com – in prezent cabinetul este suspendat.
